Evrei
Cum arată un credincios neclintit în pasiunea lui pentru Evanghelie?
Problema cea mai mare a bisericilor contemporane nu este că oamenii nu vin la biserică, nu este că oamenii sunt plictisiți la biserică, nu este că bisericile nu sunt suficient de relevante, că nu sunt lideri puternici, carismatici acolo, ci realmente că acestea nu rămân neclintite în Evanghelia lui Isus Cristos. Și asta are de-a face că oamenii intră în biserici și ies de acolo fără ca realmente să fi auzit vestea bună. Cred că este vremea să înțelegem că ceea ce face o biserică neclintită, în sensul de stabilă, neschimbătoare, vrednică de încredere, vrednică să aibă un cuvânt de spus în societate, este dacă ea este neclintită în pasiunea ei pentru Evanghelie. Dacă nu este pasionată de Evanghelia lui Cristos, atunci realmente nu are cum să fie statornică.
Dumnezeu vorbește
Revelația din conștiința oamenilor a existat încă de la facerea lumii. Dar este o revelație care este în interiorul oamenilor. Este funcția conștiinței noastre. Este destulă revelație cât să dea la o parte scuzele, dar nu este o revelație îndeajuns pentru a mântui. Este nevoie de o revelație specială pentru mântuire: credința vine în urma auzirii, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dumnezeu vorbește și se revelează pe Sine. Când El vorbește, El se arată pe Sine. Ceea ce El spune e mereu perfect, adevărat, fără greșeală.
Epuizat? Dumnezeu le poartă de grijă celor extenuați
Dumnezeu S-a apropiat de Ilie printr-un susur blând. Dumnezeu S-a apropiat de noi în persoana lui Isus, a Fiului Său. Ilie ne oferă o lecție importantă de viață. Noi suntem fragili, săraci, avem nevoie constantă de harul lui Dumnezeu. Suntem așa de înclinați să-L pierdem din priviri pe Isus, să interpretăm greșit circumstanțele și scopurile lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în dragoste și în har, Dumnezeu ni L-a dat pe Fiul Său ca să sufere și să îndure epuizare, pentru ca astfel noi să ne putem apropia cu îndrăzneală de El și să fim ajutați fără încetare în uzurile și în extenuările noastre.
Ucenicii celor care transmit adevărul
În ciuda tuturor conferințelor, workshop-urilor și în ciuda tuturor acestor întâlniri globale și naționale despre leadership și formare de lideri, vedem din ce în ce mai puțini lideri biblici. E un paradox. Aceste mișcări formează lideri după lideri, aproape pe bandă rulantă - și totuși mergi în biserici locale și cu greu găsești un lider. Și te întrebi: dacă atât de multă pregătire, atât de multă investiție și atât de multe conferințe, de ce totuși, în ciuda acestor lucruri, sunt atât de puțini lideri care cu adevărat să fie lideri? Cum se face că din ce în ce mai mulți oameni au contact cu acest fenomen (leadership, cum este numit) și cu toate acestea este atât de dificil să găsești un mentor, un lider biblic care să te ajute să trăiești Cuvântul lui Dumnezeu pentru că el îl trăiește în viața lui?
Motivat de prezența lui Dumnezeu
Isus a știut să trăiască în prezența lui Dumnezeu. A știut foarte bine. Când ne gândim la textul acesta din Evrei, haideți să ne gândim la Isus, că a știut să facă toate lucrurile astea. Și dacă El a știut să facă toate lucrurile astea și dacă El a zis că este cu noi și e prezent în viața noastră, prin harul Lui și noi putem să le facem. Putem să iubim pe frații și surorile noastre, putem să fim disponibili pentru cei care ne sunt străini și trec prin diferite situații, putem să fim solidari cu cei care trec prin suferință, putem să fim integri din punct de vedere sexual și nu în ultimul rând putem să fim mulțumitori, profund mulțumitori pentru starea materială pe care Dumnezeu ne-a dat-o în suveranitatea Lui. Nu vă plângeți, pentru că Dumnezeu este prezent. Dumnezeu este cu noi.
Noul Legământ îl responsabilizează pe credincios
Uneori pentru a deveni responsabili avem nevoie de o revelație superioară sau de conștientizarea reală a motivației. Uneori trebuie să realizăm că există ceva în noi și trebuie să fim motivați față de ceea ce este în noi și să devenim responsabili. Nouă ni s-a făcut parte de mare har și de aceea autorul spune să ne închinăm Lui într-un mod care Îi este plăcut, cu reverență și cu frică. Și ce îi place lui Dumnezeu? Credința. Trebuie să I te închini lui Dumnezeu cu credință. Credința nu este religia, nu despre aceasta vorbește aici, ci despre acea încredere neclintită în Dumnezeu, care este invizibil, dar care lucrează atât de vizibil în viața ta. Acea încredere în El în viața de zi cu zi, mâine, poimâine, răspoimâine... Acea credință. În felul acesta să te închini. Mulți se închină fără credință - și uneori noi ne închinăm de asemenea fără credință. Dar ceea ce Îi place lui Dumnezeu nu e doar o închinare... ci o închinare care să Îi placă Lui, acea închinare, cu credință. Pentru că Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. Dumnezeul nostru este Același, ieri, azi și în veci. Același Dumnezeu care a dat Vechiul Legământ și a cărui voce oamenii aceia nu o putea îndura, același Dumnezeu care I s-a arătat lui Moise într-un tufiș care ardea și nu stingea, același Dumnezeu este și în Noul legământ. Același. Unii se uită la Vechiul Testament și spun: „A, Dumnezeu în Vechiul Testament e așa, Dumnezeu în Noul Testament e așa...” Nu, e același Dumnezeu! Dar știți de ce putem să ne apropiem de El? Știți de ce ne apropiem diferit de El? Știți de ce putem să ne apropiem de El? Știți de ce putem să intrăm în prezența Lui? Isus, Fiul Său. Asta e tot ce a schimbat ecuația. Nu omul păcătos. Omul e același. Ce schimbă viața unui om și modul în care el se relaționează lui Dumnezeu este Isus. Despre asta e Noul Legământ. Noul Legământ este despre Isus.
Isus Domnul, Regele care va veni
Noi avem impresia că prin felul nostru de trai, prin evlavia noastră, Îl facem pe Isus să stăpânească. Însă El stăpânește fără niciun fel de intervenție umană. El nu are nevoie de noi ca să fie Stăpân.
Credința care se închină
Dumnezeu încearcă inimile noastre, nu pentru că nu ar ști ce este acolo, ci pentru a ne ajuta pe noi să vedem ce este acolo.
Credința care l-a animat pe Avraam
Avraam nu a primit pe tot parcursul vieții lui promisiunea fizică a țării. Pentru că realitatea lucrurilor stătea în altceva, într-o cetate cerească.