Epuizat? Dumnezeu le poartă de grijă celor extenuați

Nicu SotirDumnezeu S-a apropiat de Ilie printr-un susur blând. Dumnezeu S-a apropiat de noi în persoana lui Isus, a Fiului Său.
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
„Mă lupt cu tot felul de gânduri și imagini sexuale. Există speranță?”
Probabil că cele mai multe predici despre păcatul sexual încep cu diverse statistici, fie din industria pornografiei, fie despre ravagiile pe care aceasta le produce în familii. Trăim într-adevăr într-o cultură care este saturată de pornografie. Știm foarte bine acest lucru și nu este nevoie să auzim niciun fel de statistici. Păcatul sexual nu e ceva nou. Dintotdeauna păcatul sexual a fost prezent în lumea aceasta. El a dominat această lume căzută de la început. Rădăcina principală a pornografiei este mândria, această aroganță. Noi credem că știm mai bine decât Dumnezeu cum să ne facem bine, cum să ne împlinim. Nu ne încredem în Dumnezeu, întindem mâna și luăm. În felul acesta facem noi oridecâteori comitem acest păcat sexual, indiferent care este el: ne mândrim și suntem aroganți și credem că noi știm mai bine decât Dumnezeu cum să ne facem fericiți. Când de fapt adevărul este tocmai invers: El, care este Creatorul, El știe cel mai bine cum poți să fii fericit, cum poți să fii cel mai împlinit în El și trebuie doar să te încrezi în El.

Călăuzirea: un model biblic
Cred că viața credincioșilor astăzi este lipsită atât de mult de pace și de bucurie pentru că sunt atât de mult preocupați de aspecte ale voii lui Dumnezeu care nu ar trebui să fie nici măcar luate în discuție. Noi băgăm în domeniul acesta al călăuzirii speciale multe lucruri care nu sunt acolo, domenii în care ar trebui prin prisma înțelepciunii și prin prisma părtășiei noastre cu Domnul, modul în care citim Scriptura, modul în care ne rugăm și în care comunicăm cu El... Ar trebui să fim relaxați în acest har al lui Dumnezeu și în acest adevăr care ne-a făcut slobozi și să trăim viața într-un mod mult mai autentic. Trebuie să ne aducem aminte că voia suverană a lui Dumnezeu este ascunsă de noi – nu se poate cunoaște dinainte. Nu îți spune ce să faci. Credincioșii trebuie să citească Biblia, dar nu trebuie să încerce să citească implicit providența lui Dumnezeu. O ușă deschisă este o oportunitate, nu o poruncă de la Dumnezeu. Călăuzirea această suverană a lui Dumnezeu ar trebui să ofere un sens al siguranței și pace pentru că Dumnezeu lucrează toate detaliile împreună pentru bine. El ne ajută să luăm hotărâri morale și înțelepte. Iar când circumstanțele sunt peste cunoștințele și controlul nostru, putem să i le încredințăm cu credință Lui, știind că El le are pe toate sub control. Când privești din această perspectivă, călăuzirea lui Dumnezeu este cu adevărat abundentă. Nu există nici o decizie care să nu fie atinsă de mâna Lui intențională. Deciziile morale sunt călăuzite de porunci biblice. Când nu Dumnezeu nu poruncește, atunci Dumnezeu dă înțelepciune. Când sunt elemente sau factori pe care noi nu îi putem cunoaște, Dumnezeu lucrează secret prin administrarea Lui suverană.

„Ai probleme cu mânia? Și eu! Ce facem?”
Mânia este răspunsul întregii ființe care este umplută de pasiune ca răspuns la un rău perceput. Mânia este ceea ce faci. Ea nu este doar o parte din tine, o emoție și atât. Nu este nici măcar o chestie care ți se întâmplă. Tu, cu întreaga ta ființă, ești cel care produce mânia. Tu faci mânie. Trup, minte, suflet. Mânia este atitudinea de judecată, condamnare legală și nemulțumire morală. Dar judecata poate arăta judecată bună și chiar compasiune. Mânia se întâmplă din motive care se nasc din cine ești și din ceea ce îți dorești. Mânia rea nu se evaporă pur și simplu. Ea se agravează de-a lungul unei vieți. Și o problemă constructivă, bună, ce rezolvă mânia – precum mila – nu se întâmplă numaidecât. Trebuie să fie cultivată de-a lungul unei vieți. Răbdarea nu este pasivitate. Răbdarea te face să fii ferm în mijlocul procesului. Iertarea te face să renunți la răzbunare și să nu continui în amărăciune. Filantropia te face mărinimos cu cei care nu merită generozitate. Totuși, aceste trei forme de compasiune nu te fac mai ,,binevoitor”. Ele produc în tine o rezistență corectă, însă o cea de-a patra compasiune este necesară: conflictul constructiv.

„Îmi este teamă și mă îngrijorez. Ce pot face?”
Este greșit să-ți fie teamă? Este păcătos? E posibil, însă pune întrebările acestea pe pauză. Ceea ce evidențiază Scriptura este că „atunci când îmi este frică, mă voi încrede în Tine” (Ps. 56:3). Problema nu este așa de mult despre dacă îmi este frică sau nu, dacă mă îngrijorez sau nu. Scriptura afirmă deja că vor veni vremuri când îmi va fi teamă și voi fi neliniștit. Ceea ce este cu adevărat important este către cine mă voi îndrepta sau cui ne adresăm atunci când ne este teamă.Ed Welch, Running Scared Păcatul este ce ajungi să faci atunci când inima […]

Sabatul Credinciosului
Cum ține Sabatul o persoană care crede în Cristos? Este învățătura biblică una conform căreia o zi din șapte trebuie ținută într-un mod diferit față de celelalte șase zile? Sau este învățătura biblică una conform căreia ne odihnim în lucrarea perfectă și completă a lui Cristos?







