Problema cea mai mare a bisericilor contemporane nu este că oamenii nu vin la biserică, nu este că oamenii sunt plictisiți la biserică, nu este că bisericile nu sunt suficient de relevante, că nu sunt lideri puternici, carismatici acolo, ci realmente că acestea nu rămân neclintite în Evanghelia lui Isus Cristos.
În momentul în care un necredincios vine în contextul bisericii, experimentează o eliberare de lume. Iese din lume și harul lui Dumnezeu lucrează în el și experimentează o curățire. Însă faptul că se întâmplă lucrul acesta, așa cum s-a întâmplat și cu Israel, nu înseamnă că au și intrat în țara promisă. Și tot așa sunt unii care vin în bisericile evanghelice de astăzi și nu cred în Isus Cristos ca Domn!
Noi nu putem să stăm înaintea lui Dumnezeu decât în felul acesta și trebuie să ne intre bine în cap: Noi nu putem să stăm în prezența lui Dumnezeu decât prin Isus!
S-ar putea să știți despre învățătura despre neprihănirea lui Hristos -
despre această dreptate care este imputată de Dumnezeu celui păcătos prin ceea ce Hristos a făcut. Dar cel care este cu adevărat matur a pus în practică lucrul acesta, l-a experimentat. S-ar putea ca și în vremurile noastre să fie prin biserici oameni care să spună: „Da, da, eu știu foarte bine despre această doctrină a îndreptățirii prin credință, despre această imputare a dreptății lui Hristos, știu foarte bine lucrurile acestea.” Și autorul spune: „OK. Știi lucrurile acestea intelectual. Dar le-ai experimentat în viața ta? Le-ai pus în practică? Sunt trăite în viața ta?” Pentru că, dacă nu sunt trăite în viața ta, nu ești în niciun fel deosebit sau diferențiat de ceilalți. Ești tot un copil. Nu există maturitate în tine. Maturitatea vine prin experiență, prin trăirea acestor adevăruri.
Maturitatea vine prin Isus, prin jertfa Lui, prin Noul Legământ pe care El îl aduce - și Vechiul Testament vorbește despre asta din scoarță-n scoarță; profeții vorbesc foarte mult despre asta în momentul în care introduc Noul Legământ. Renunțați la Vechiul Legământ și mergeți spre Noul Legământ.
De fiecare dată când citesc un autor care folosește termenul „lege morală”, sunt tentat să spun, „presupun că, prin expresia „lege morală”, te referi la opusul expresiei „lege imorală””. Așa cum înțeleg eu folosirea normală a acestei expresii, opusul termenului moral este imoral. Un act imoral este opusul unui act imoral. O persoană morală este […]
