Matei
Ce zi!
„Dar Isus știa că acești oameni, care strigă, la sfârșitul săptămânii vor spune „Răstignește-L! Răstignește-L!”. El știa că oamenii ăștia care zic „Osana! Fiul lui David!”, care sunt super entuziasmați de minunile lui Isus, de ce face Isus, de cine este Isus, că Isus calcă peste toate lucrurile, acești oameni, la sfârșitul săptămânii - când, de fapt, Isus demonstrează că El nu calcă peste toate lucrurile, că El nu este în felul ăsta, că El a venit să-Și dea viața și să moară - vor spune „Răstignește-L”.
Isus este Adevăratul Israel
Matei face un lucru extraordinar la sfârșitul celui de-al doilea capitol din evanghelia sa. Redă o istorie bizară și dramatică a copilului Isus, folosindu-se de o paralelă neașteptată: poporul Vechiului Legământ - Israel. Așa cum am mai zis într-un mesaj anterior, Israelul etnic era într-un exil, iar Matei redă istoria nașterii lui Isus în jurul acestei teme a exilului. Păcatul ne-a îndepărtat de Dumenzeu, iar Isus ne aduce acasă. Toate au luat cursuri neașteptate în relatarea lui Matei, iar motivul acestor demersuri este ca să se împlinească profețiile. Adică așa trebuia să se întâmple. Vechiul Testament prezice condiția umilă a lui Mesia și respingerea Sa de către popor. Venirea lui Isus nu doar a schimbat istoria, ci schimbă realitatea. Israelul fizic se mândrește cu lucrul acesta - și vine Isus, adevăratul Israel, și de acum cei care sunt copiii lui Dumnezeu, fiii lui Dumnezeu, devin poporul lui Dumnezeu... Prin naștere? Prin circumcizie? Prin sânge? Prin ce? Prin credință. Și nu mai este un demers fizic, ci este un demers spiritual. Isus schimbă toată această linie. Dar tuturor celor ce cred în El le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. Asta scrie Scriptura: că pentru Dumnezeu poporul este cel spiritual, este prin credință. Avem un nou legământ; s-a rupt vechiul legământ. Toate acele demersuri fizice pe care Dumnezeu le-a făcut au fost doar niște umbre ale lucrurilor viitoare. Vreți Israel fizic? Mergeți la Israelul fizic. Eu vreau Israelul spiritual, care este Isus. Vreți sămânță fizică? Duceți-vă și circumcideți-vă, făceți-vă evrei. Eu vreau, așa cum zice Pavel, pe Cel care este Adevărata Sămânță (Galateni 4): Isus. Trebuie să vezi că Isus este Adevăratul Israel, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, este adevăratul moștenitor. El este Cel care poate să schimbe și viața ta. Cum? Prin credință. Tuturor celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă fii, copii ai lui Dumnezeu.
Isus este Rege
Spuma liderilor religioși evrei arată scepticism și dezinteres pentru Fiul, pentru Prinț, pentru Rege. Magii vin de departe să-L caute și să I se închine. Credința lor este asemenea credinței lui Iosif, care în ciuda cursului tradiției nu o lasă pe Maria și riscă totul. Magii nu dau curs cerințelor lui Irod și se întorc pe un alt drum. Ce trebuie să faci tu? Cum se va vedea credința ta? Nu este îndeajuns să cunoști textele sau litera, trebuie să I te închini lui Isus. Te bucură nașterea Regelui Isus sau te tulbură / te neliniștește??
Isus este Emanuel
Încă din cartea Geneza, încă de la început, regăsim aspectul acesta al prezenței lui Dumnezeu în grădina Edenului. Prezența lui Dumnezeu, așa cum este prezentată în Scriptură, a fost experimentată în diverse feluri de către oameni. Unii s-au temut de ea (Geneza 3:8 - Adam și Eva se ascund). Isaia e copleșit de propria neputință și păcătoșenie (Isaia 6) când a pătruns în prezența lui Dumnezeu. Alții au încercat din răsputeri să fugă de ea (Iona). În timp ce Dumnezeu își arată prezența prin marea Lui putere, întreg pământul tremură în fața acestei prezențe dulci, dar în același timp înfiorătoare a lui Dumnezeu (Psalmul 68:8). Odată cu intrarea păcatului în lume, totul se schimbă. Păcatul aduce separare de Dumnezeu. Dar Dumnezeu, în harul Său, se face disponibil într-un nou mod, într-un mod proaspăt, pentru a restaura relația Sa cu omul căzut. Răspunsul pe care Dumnezeu îl are față de păcatul lui Adam produce separare, judecată, dar în același timp disponibilitate sau prezență, văzute în termenii răscumpărării. E interesant să vezi cum se face legătura aceasta între grădină, cort, templu și Cristos. Pentru că toate acestea sunt umbre ale lui Emanuel de fapt. Ele urmau să se împlinească în realitatea finală a noului legământ, anume în Cristos. Grădina Edenului, cortul, templul, Cristos care împlinește totul. Și noul legământ, pentru că este un legământ mult mai bun decât tot ce a fost până acum, are o garanție și o pecete cum nu s-a mai auzit, cum niciunul din legăminte nu a mai pomenit: Duhul lui Dumnezeu. Acum, prin Isus Emanuel, spre deosebire de Isaia, ne apropiem cu îndrăzneală de tronul lui Dumnezeu, cum spune autorul Epistolei către Evrei că „intrăm cu îndrăzneală”. În loc să fugim de fața lui Dumnezeu, asemenea lui Iona, ne ascundem în Cristos. Spre deosebire de Isaia, în loc să plângem păcatul nostru, intrăm cu îndrăzneală la tronul lui Dumnezeu. În dimineața aceasta, acestea sunt cele două nume ale lui Isus la care gândim și ne bucurăm că Îl cunoaștem ca Isus, ca Mântuitor, și ca Emanuel, ca Dumnezeu care este prezent în viața noastră. Dacă nu Îl cunoști ca Isus și știi doar că e Dumnezeu și că într-o zi vei fi judecat, grăbește-te să-L cunoști ca Mântuitor și recunoaște că nu poți să stai drept înaintea lui Dumnezeu decât prin El, prin dreptatea Lui, care-ți este imputată, trecută în drept. El, care a murit, poate prin sângele Lui să te introducă în prezența lui Dumnezeu. Și Evrei descrie frumos lucrul acesta, că Isus intră în prezența lui Dumnezeu prin sângele Lui și împreună cu El noi toți ceilalți putem să intrăm în prezența lui Dumnezeu. Noi n-am putea să intrăm în prezența lui Dumnezeu dacă Isus n-ar fi intrat pentru noi acolo.
Isus este Mesia
Evanghelia după Matei este despre această istorie a răscumpărării lui Dumnezeu și cum Isus coboară în ea și cum toate lucrurile au de-a face cu El de la început până la sfârșit. Dacă până la Isus avem o creație veche, în care (bineînțeles) există o progresie a istoriei răscumpărării lui Dumnezeu, din Matei 1:1 începe noua creație. Cine introduce această nouă creație? Isus. Matei vrea să vedem acest paralelism între Geneza și Matei, între vechea creație și noua creație, care este introdusă de Isus. Biblia are rădăcinile ancorate în adevărul istoric. Afirmația aceasta este o afirmație colosală. Noi credem că Scriptura este ancorată în istorie. Dacă nu crezi lucrul acesta e grav, pentru că credința noastră este ancorată în istorie - așa cum credința noastră este ancorată în adevăr. Dacă nu credem lucrul acesta, atunci credința noastră poate să fie zguduită. Istoria aceasta a răscumpărării, a modului în care Dumnezeu oferă credință, nu începe în Vechiul Testament cu Adam (deși nu spun prin asta că Adam nu a fost mântuit sau că Adam nu a avut credință), însă lucrurile încep să vină împreună (și sunt niște începuturi superbe) odată cu Geneza 12, capitol în care Dumnezeu încheie un legământ cu Avraam. Dumnezeu are în vedere încă de la început, în momentul în care îl alege pe Avraam, toate marginile pământului, toate națiunile pământului - lucru care se vede apoi și în Apocalipsa. Promisiunea aceasta pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Avraam are în vedere credința și nu legea. Și dacă vrei să faci parte din această familie a lui Dumnezeu, nu te apuci să te trudești, să fii drept, să fii sfânt înaintea lui Dumnezeu, ci crezi. Crezi că Isus este Sămânța. Crezi că Isus este neprihănirea. Crezi că Isus este Sămânța promisă lui Avraam și este moștenitorul promis lui David. Și în momentul în care crezi, atunci vei deveni și tu parte a acestei familii.
Cum să fii mare
Răspunsul Domnului Isus îi așază pe cei doi (și de asemenea și pe noi astăzi) cu picioarele pe pământ. Împărăția pe care El urma să o instaureze era una complet diferită față de orice împărăție pământească. Era o împărăție pentru a cărei inaugurare Împăratul Isus trebuia să bea paharul mâniei Tatălui, cauzat de păcatele omenirii. Era o împărăție care funcționează după cu totul alte principii.
Creștinii sunt ucenici. Ce este ucenicia?
Ucenicia în creștinism începe cu Fondatorul ei. Ucenicia noastră începe cu chemarea lui Isus. Dacă în lumea seculară te pregătești și îți meriți locul de discipol, în creștinism ucenicia începe cu ceva ce noi nu facem. Ea începe cu ceva ce Isus a făcut. Chemarea Lui se bazează pe demersul lui Isus. Isus Și-a dat viața pentru oile Sale (metaforic vorbind). Isus se asigură prin asta că viitorii Lui ucenici sunt creditați să Îi aparțină Lui. La început lucrurile nu au fost așa. Noi am fost altădată discipoli ai lui Isus. Am lucrat pentru El și am învățat de la El. Din păcate doar prima generație a umanității a experimentat asta, și, dramatic, doar pentru o perioadă scurtă. Păcatul ne-a scos, din nou metaforic vorbind, din atelierul lui Dumnezeu. Isus, Marele Maestru, a venit și S-a oferit pe Sine în calitate de substitut efectiv pentru aleșii Lui. Oameni de pretutindeni, din toate neamurile și din toate generațiile istoriei au devenit aleși ai lui Isus. În concluzie, personal pentru noi, ucenicia începe tocmai cu acest moment al convertirii.
Iertați de o datorie imensă!
A ierta nu înseamnă a minimaliza greșeala celeilalte persoane sau a o scuza. Iertarea pe care stăpânul i-a arătat-o sclavului l-a costa enorm. Iertarea pe care ne-a oferit-o nouă Stăpânul cel Ceresc L-a costat viața preaiubitului Său Fiu, tot ceea ce Tatăl avea mai de preț. A ierta pe cel care ți-a greșit te costă nu doar valoarea lucrului pe care nu-l mai poți recupera, ci și faptul că renunți să-ți mai faci tu dreptate.
Creștinul și Legea
Este creștinul obligat să țină Legea? Legea a venit din cauza păcatului. Nimeni nu putea să țină legea. Ea ne indica spre Isus. Isus a împlinit Legea. Legea nu este pentru cei neprihăniți. Legea este pentru cei păcătoși și neascultători. Legea cerea o neprihănire mai mare decât cea a fariseilor și cărturarilor. Legislația, legea nu produce neprihănirea. O viață neprihănită produce un comportament neprihănit. Nu suntem considerați neprihăniți prin ținerea legii. Isus a purtat blestemul legii ca noi să primim Duhul Sfânt prin credință. Legea nu poate face pe nimeni neprihănit. În Hristos avem această neprihănire, pentru că El este cel neprihănit. Legea nu putea da viața, viața fiind nevoia noastră fundamentală. Pentru că am primit Duhul promis, nu mai suntem sub lege.
Cum vede Noul Testament Vechiul Legământ
Una dintre cele mai dificile dezbateri între cei care studiază Biblia, începând din perioada apostolilor, a fost întrebarea: Care este relația dintre creștinului Noului Testament și Lege? Este creștinul Noului Testament sub Cele Zece Porunci? Noul Testament este foarte clar: Credincioșii nu sunt sub Lege, inclusiv sub Cele Zece Porunci. Credincioșii sunt sub har și sub poruncile Noului Testament. În cazul în care credincioșii se întorc la Lege, ei Îl părăsesc pe Hristos și harul Lui. Legea a fost adăugată din cauza păcatului, nu putea fi ținută, îi condamna pe toți (evrei și neamuri), îndreaptă privirea spre Hristos, a fost împlinită de către Hristos și este pentru păcătoși/necredincioși.
O zi plină de sarcini
„Dumnezeu, în suveranitatea Lui, alege să Îl aducă la viață pe Isus în prima zi a săptămânii. Dumnezeu este la lucru pentru ultima oară, după care Se odihnește în Hristos. În momentul în care Isus este adus la viață, planul de răscumpărare al lui Dumnezeu este, într-un anumit fel, împlinit. Împreună cu El, și noi ne odihnim atunci când credem în jertfa lui Isus. [...] Vă provoc astăzi și e o provocare pe care mi-o transmit și mie din nou și îmi aduc aminte de aspectul acesta, că un ultim lucru pe care Isus l-a spus înainte să plece de pe pământul acesta a fost ca să merg să propovăduiesc Evanghelia, să fac ucenici și să-i învăț toate lucrurile pe care Tatăl mi le descoperă mie. Nu e doar pentru cei unsprezece. Nu, este un cuvânt pentru noi toți: să mergem și să facem lucrul acesta.”
Cele șapte ecouri ale Golgotei
Legea a fost împlinită așa cum nu a mai fost niciodată împlinită prin ascultarea Sa până la moarte, și încă moarte de cruce. Răscumpărarea este completă în punctul acesta. Ceea ce Dumnezeu a început în Geneza, adică la început, termină în Ioan, adică pe cruce. În momentul acela Dumnezeu are un Sabat - Se odihnește. Și odată cu El și noi toți, care ne încredem în lucrarea și persoana lui Isus, ne odihnim de încercările, străduințele și faptele noastre în căutarea favorii divine - „S-a sfârșit!”