Isus este Emanuel
Nicu SotirÎncă din cartea Geneza, încă de la început, regăsim aspectul acesta al prezenței lui Dumnezeu în grădina Edenului. Prezența lui Dumnezeu, așa cum este prezentată în Scriptură, a fost experimentată în diverse feluri de către oameni. Unii s-au temut de ea (Geneza 3:8 - Adam și Eva se ascund). Isaia e copleșit de propria neputință și păcătoșenie (Isaia 6) când a pătruns în prezența lui Dumnezeu. Alții au încercat din răsputeri să fugă de ea (Iona). În timp ce Dumnezeu își arată prezența prin marea Lui putere, întreg pământul tremură în fața acestei prezențe dulci, dar în același timp înfiorătoare a lui Dumnezeu (Psalmul 68:8).
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
O, Doamne, binecuvântează-ne cu prezența Ta! | Psalmul 84
Răspunsul la strigătul plin de dor al fiilor lui Core își găsește împlinirea totală în ceea ce spune Ioan: „Și Cuvântul S‑a făcut trup și a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl.”
Isus este Adevăratul Israel
Matei face un lucru extraordinar la sfârșitul celui de-al doilea capitol din evanghelia sa. Redă o istorie bizară și dramatică a copilului Isus, folosindu-se de o paralelă neașteptată: poporul Vechiului Legământ - Israel. Așa cum am mai zis într-un mesaj anterior, Israelul etnic era într-un exil, iar Matei redă istoria nașterii lui Isus în jurul acestei teme a exilului. Păcatul ne-a îndepărtat de Dumenzeu, iar Isus ne aduce acasă. Toate au luat cursuri neașteptate în relatarea lui Matei, iar motivul acestor demersuri este ca să se împlinească profețiile. Adică așa trebuia să se întâmple. Vechiul Testament prezice condiția umilă a lui Mesia și respingerea Sa de către popor. Venirea lui Isus nu doar a schimbat istoria, ci schimbă realitatea. Israelul fizic se mândrește cu lucrul acesta - și vine Isus, adevăratul Israel, și de acum cei care sunt copiii lui Dumnezeu, fiii lui Dumnezeu, devin poporul lui Dumnezeu... Prin naștere? Prin circumcizie? Prin sânge? Prin ce? Prin credință. Și nu mai este un demers fizic, ci este un demers spiritual. Isus schimbă toată această linie. Dar tuturor celor ce cred în El le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu. Asta scrie Scriptura: că pentru Dumnezeu poporul este cel spiritual, este prin credință. Avem un nou legământ; s-a rupt vechiul legământ. Toate acele demersuri fizice pe care Dumnezeu le-a făcut au fost doar niște umbre ale lucrurilor viitoare. Vreți Israel fizic? Mergeți la Israelul fizic. Eu vreau Israelul spiritual, care este Isus. Vreți sămânță fizică? Duceți-vă și circumcideți-vă, făceți-vă evrei. Eu vreau, așa cum zice Pavel, pe Cel care este Adevărata Sămânță (Galateni 4): Isus. Trebuie să vezi că Isus este Adevăratul Israel, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, este adevăratul moștenitor. El este Cel care poate să schimbe și viața ta. Cum? Prin credință. Tuturor celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă fii, copii ai lui Dumnezeu.
Isus este Rege
Spuma liderilor religioși evrei arată scepticism și dezinteres pentru Fiul, pentru Prinț, pentru Rege. Magii vin de departe să-L caute și să I se închine. Credința lor este asemenea credinței lui Iosif, care în ciuda cursului tradiției nu o lasă pe Maria și riscă totul. Magii nu dau curs cerințelor lui Irod și se întorc pe un alt drum. Ce trebuie să faci tu? Cum se va vedea credința ta? Nu este îndeajuns să cunoști textele sau litera, trebuie să I te închini lui Isus. Te bucură nașterea Regelui Isus sau te tulbură / te neliniștește??
Isus este Mesia
Evanghelia după Matei este despre această istorie a răscumpărării lui Dumnezeu și cum Isus coboară în ea și cum toate lucrurile au de-a face cu El de la început până la sfârșit. Dacă până la Isus avem o creație veche, în care (bineînțeles) există o progresie a istoriei răscumpărării lui Dumnezeu, din Matei 1:1 începe noua creație. Cine introduce această nouă creație? Isus. Matei vrea să vedem acest paralelism între Geneza și Matei, între vechea creație și noua creație, care este introdusă de Isus. Biblia are rădăcinile ancorate în adevărul istoric. Afirmația aceasta este o afirmație colosală. Noi credem că Scriptura este ancorată în istorie. Dacă nu crezi lucrul acesta e grav, pentru că credința noastră este ancorată în istorie - așa cum credința noastră este ancorată în adevăr. Dacă nu credem lucrul acesta, atunci credința noastră poate să fie zguduită. Istoria aceasta a răscumpărării, a modului în care Dumnezeu oferă credință, nu începe în Vechiul Testament cu Adam (deși nu spun prin asta că Adam nu a fost mântuit sau că Adam nu a avut credință), însă lucrurile încep să vină împreună (și sunt niște începuturi superbe) odată cu Geneza 12, capitol în care Dumnezeu încheie un legământ cu Avraam. Dumnezeu are în vedere încă de la început, în momentul în care îl alege pe Avraam, toate marginile pământului, toate națiunile pământului - lucru care se vede apoi și în Apocalipsa. Promisiunea aceasta pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Avraam are în vedere credința și nu legea. Și dacă vrei să faci parte din această familie a lui Dumnezeu, nu te apuci să te trudești, să fii drept, să fii sfânt înaintea lui Dumnezeu, ci crezi. Crezi că Isus este Sămânța. Crezi că Isus este neprihănirea. Crezi că Isus este Sămânța promisă lui Avraam și este moștenitorul promis lui David. Și în momentul în care crezi, atunci vei deveni și tu parte a acestei familii.
Testați duhurile
Nu ni se spune doar să supunem la test duhurile, ci ni se dau și instrumentele prin care putem să facem aceasta. Cum am putea ști dacă o bancnotă este falsă sau nu dacă nu o comparăm cu originalul? Cum arată acel Duh venit de la Dumnezeu? Care sunt lucrurile pe care el le mărturisește și prin urmare sunt compatibile cu adevărul?
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.