Iacov
Perseverența credinței în încercare
Societatea noastră este obsedată de a evita suferința cu orice preț. Suferința însă capătă sens doar atunci când este privită în lumina eternității. De aceea creștinul nu este trântit la pământ nici chiar prin cele mai mari tragedii ale vieții. El este ancorat în promisiunile lui Dumnezeu care le preschimbă pe toate înspre binele celor care-L iubesc pe El. Suferința este o necesitate, este o parte esențială a creșterii noastre în credință. Cele mai frumoase caractere nu se nasc într-o viață lipsită de probleme și lipsuri, ci într-una care trece prin cele mai cumplite și grozave încercări. Trebuie să credem că Dumnezeu ne va da înțelepciunea de care avem nevoie în încercare. Nu trebuie să ceri înțelepciune în încercare și în același timp să te târguiești cu Dumnezeu ca un copil să te scutească de ea. Fii hotărât, deși este greu, deși simți că nu mai reziști, încrede-Te în El, că împreună cu încercarea îți va da și resursele de care ai nevoie să poți să reziști în ea.
Harul smereniei în prevenirea conflictelor
Problema principală din inimile noastre e mândria noastră. Mândria se află la rădăcina dorințelor noastre care dau naștere la conflicte. Dumnezeu dorește loialitatea noastră. Mândria este loialitate față de noi înșine. Mândria înseamnă a ne lăuda cu noi înșine, nu cu Dumnezeu. Mândria ne pune pe noi înșine pe primul loc. Mândria este în competiție cu loialitatea față de Dumnezeu. Mândria caută lauda din partea altora. Mândria se va exprima de asemenea prin compătimire. A te lăuda și a te compătimi sunt lucruri opuse, dar ambele provin din mândria din inimă. Sunt două fețe ale aceleiași monede. Când nu am reușit să atrag laudele altora, atunci mă auto-compătimesc. Oamenii mândri vor avea mai multe șanse de conflict cu alții. Mândria este una din rădăcinile principale ale păcatelor noastre. Nu este singura rădăcină, dar este una importantă. Opusul mândriei nu este compătimirea. Nu vedem lucrul acesta niciodată în Biblie. Opusul mândriei este smerenia. Opusul laudei de sine este a mă lăuda în Dumnezeu și cu alții. Mândria înseamnă să trăiesc cu privirea îndreptată mereu către mine. Smerenia înseamnă să trăiesc cu privirea la alții.