Perseverența credinței în încercare
Florin MereuțăSocietatea noastră este obsedată de a evita suferința cu orice preț. Suferința însă capătă sens doar atunci când este privită în lumina eternității. De aceea creștinul nu este trântit la pământ nici chiar prin cele mai mari tragedii ale vieții. El este ancorat în promisiunile lui Dumnezeu care le preschimbă pe toate înspre binele celor care-L iubesc pe El.
Florin Mereuță a fost prezbiter al Bisericii Logos București în perioada 2015-2021. Este un om pasionat de gloria lui Dumnezeu și gata să slujească pe cei din jur.
Alte resurse
Dumnezeu, căutătorul de păcătoși
Această pildă ne oferă câteva caracteristici ale lui Dumnezeu, care caută păcătoșii. Dumnezeu e activ. Când credem că luptăm de unii singuri cu giganții și nu vedem rod, să ne aducem că este Unul în orașul nostru care caută păcătoșii. Pasajul acesta ar trebui să ne dea multă răbdare.
Dezbrăcarea de omul cel vechi și îmbrăcarea cu omul cel nou
În Scriptură observăm cum responsabilitatea creștinului de a trăi într-un anumit mod este așezată pe ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi în Hristos și nu ne este prezentată niciodată singură. Practica vieții de credință este fundamentată pe adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. O teologie care nu te transformă la nivelul trăirii nu este o teologie biblică. Ca și credincioși, noi am murit împreună cu Cristos față de lume, față de principiile acestei lumi, față de lege și față de autoritatea păcatului și a morții și am fost înviați împreună cu Cristos la o nouă viață, la viața în Duhul, a libertății față de păcat și a sclaviei față de dreptate. Modul în care nu ne dăm mădularele noastre ca instrumente ale păcatului este prin a ne da pe noi înșine lui Dumnezeu. De fapt ne dezbrăcăm prin îmbrăcare cu altceva. Îmbrăcarea noastră cu lucrurile care ne sunt oferite în Hristos este cauza, iar dezbrăcarea de omul cel vechi este efectul.
Dreptatea lui Dumnezeu
Caracterul drept al lui Dumnezeu nu poate să treacă cu vederea păcatul și să-l lase pe făptaș nepedepsit. Dacă noi oamenii suntem indignați ori de câte ori cineva, deși vinovat, scapă nepedepsit și avem în noi înșine acest spirit justițiar care cere să se facă dreptate, cu cât mai mult ne așteptăm de la un Dumnezeu care ni S-a revelat pe sine ca fiind infinit în dreptate, să nu treacă cu vederea și să nu lase nepedepsit păcatul. Dovada bunătății lui Dumnezeu constă în aceea că el nu scuză și nu lasă nepedepsită nici o faptă rea. Noi, oamenii, înțelegem greșit termenul de bunătate. Avem două feluri de măsură, am vrea ca faptele noastre rele să fie trecute cu vederea, însă nu mai gândim la fel în privința faptelor rele ale altora. Orice păcat izvorăște din nesupunerea față de Dumnezeu și din revoltă față de ordinea pe care El a stabilit-o în univers. Ne naștem rebeli și nu vrem să dăm socoteală nimănui. Vrem să ne fim nouă înșine propriul Dumnezeu. Omului nu-i place să-i spui că este neputincios, că faptele și meritele sale nu câștigă favoarea lui Dumnezeu. Aceasta este religia omului care în esență se înalță tot pe sine. „Religia lui Dumnezeu” este însă pentru cei care se văd lipsiți de merite proprii, care se văd pierduți prin ei înșiși. Suntem ca acel om care este în adâncul mării și care va striga după ajutor doar atunci când și-a consumat orice energie și și-a pierdut orice speranță de salvare prin propriile sale puteri. Domnul Isus ne-a înlocuit pe noi în moartea pe care o meritam pe drept. El S-a interpus între Dumnezeu și om. Crucea este locul unde Dumnezeu a acționat într-un mod drept în privința păcatului oamenilor. Crucea ne arată de asemenea cât de serios tratează Dumnezeu păcatul.
Introducere în Epistola către Coloseni și rugăciunea lui Pavel pentru ei
Bucuria vine din această cunoaștere a lui Dumnezeu. Există rod pe care Evanghelia îl produce în viața noastră și este o transformare continuă pe care Evanghelia o produce în noi. Credința din inimă, oricare ar fi ea, se va manifesta în afară în conformitate cu natura ei.
Există o „lege morală a lui Dumnezeu”?
De fiecare dată când citesc un autor care folosește termenul „lege morală”, sunt tentat să spun, „presupun că, prin expresia „lege morală”, te referi la opusul expresiei „lege imorală””. Așa cum înțeleg eu folosirea normală a acestei expresii, opusul termenului moral este imoral. Un act imoral este opusul unui act imoral. O persoană morală este […]
