„Mă lupt cu tot felul de gânduri și imagini sexuale. Există speranță?”

Nicu SotirRădăcina principală a pornografiei este mândria, această aroganță. Noi credem că știm mai bine decât Dumnezeu cum să ne facem bine, cum să ne împlinim. Nu ne încredem în Dumnezeu, întindem mâna și luăm.
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
Epuizat? Dumnezeu le poartă de grijă celor extenuați
Dumnezeu S-a apropiat de Ilie printr-un susur blând. Dumnezeu S-a apropiat de noi în persoana lui Isus, a Fiului Său. Ilie ne oferă o lecție importantă de viață. Noi suntem fragili, săraci, avem nevoie constantă de harul lui Dumnezeu. Suntem așa de înclinați să-L pierdem din priviri pe Isus, să interpretăm greșit circumstanțele și scopurile lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în dragoste și în har, Dumnezeu ni L-a dat pe Fiul Său ca să sufere și să îndure epuizare, pentru ca astfel noi să ne putem apropia cu îndrăzneală de El și să fim ajutați fără încetare în uzurile și în extenuările noastre.

Călăuzirea: un model biblic
Cred că viața credincioșilor astăzi este lipsită atât de mult de pace și de bucurie pentru că sunt atât de mult preocupați de aspecte ale voii lui Dumnezeu care nu ar trebui să fie nici măcar luate în discuție. Noi băgăm în domeniul acesta al călăuzirii speciale multe lucruri care nu sunt acolo, domenii în care ar trebui prin prisma înțelepciunii și prin prisma părtășiei noastre cu Domnul, modul în care citim Scriptura, modul în care ne rugăm și în care comunicăm cu El... Ar trebui să fim relaxați în acest har al lui Dumnezeu și în acest adevăr care ne-a făcut slobozi și să trăim viața într-un mod mult mai autentic. Trebuie să ne aducem aminte că voia suverană a lui Dumnezeu este ascunsă de noi – nu se poate cunoaște dinainte. Nu îți spune ce să faci. Credincioșii trebuie să citească Biblia, dar nu trebuie să încerce să citească implicit providența lui Dumnezeu. O ușă deschisă este o oportunitate, nu o poruncă de la Dumnezeu. Călăuzirea această suverană a lui Dumnezeu ar trebui să ofere un sens al siguranței și pace pentru că Dumnezeu lucrează toate detaliile împreună pentru bine. El ne ajută să luăm hotărâri morale și înțelepte. Iar când circumstanțele sunt peste cunoștințele și controlul nostru, putem să i le încredințăm cu credință Lui, știind că El le are pe toate sub control. Când privești din această perspectivă, călăuzirea lui Dumnezeu este cu adevărat abundentă. Nu există nici o decizie care să nu fie atinsă de mâna Lui intențională. Deciziile morale sunt călăuzite de porunci biblice. Când nu Dumnezeu nu poruncește, atunci Dumnezeu dă înțelepciune. Când sunt elemente sau factori pe care noi nu îi putem cunoaște, Dumnezeu lucrează secret prin administrarea Lui suverană.

„Ai probleme cu mânia? Și eu! Ce facem?”
Mânia este răspunsul întregii ființe care este umplută de pasiune ca răspuns la un rău perceput. Mânia este ceea ce faci. Ea nu este doar o parte din tine, o emoție și atât. Nu este nici măcar o chestie care ți se întâmplă. Tu, cu întreaga ta ființă, ești cel care produce mânia. Tu faci mânie. Trup, minte, suflet. Mânia este atitudinea de judecată, condamnare legală și nemulțumire morală. Dar judecata poate arăta judecată bună și chiar compasiune. Mânia se întâmplă din motive care se nasc din cine ești și din ceea ce îți dorești. Mânia rea nu se evaporă pur și simplu. Ea se agravează de-a lungul unei vieți. Și o problemă constructivă, bună, ce rezolvă mânia – precum mila – nu se întâmplă numaidecât. Trebuie să fie cultivată de-a lungul unei vieți. Răbdarea nu este pasivitate. Răbdarea te face să fii ferm în mijlocul procesului. Iertarea te face să renunți la răzbunare și să nu continui în amărăciune. Filantropia te face mărinimos cu cei care nu merită generozitate. Totuși, aceste trei forme de compasiune nu te fac mai ,,binevoitor”. Ele produc în tine o rezistență corectă, însă o cea de-a patra compasiune este necesară: conflictul constructiv.

„Nu pot să iert.” Ce trebuie să faci când nu poți ierta?
Iertarea este supranaturală. Ea este dincolo de capacitățile naturale ale omului căzut și egoist. Ea ne este modelată și explicată de Însuși Dumnezeu. Dacă vrem să înțelegem bine și profund iertarea, trebuie mai întâi de toate să înțelegem iertarea lui Dumnezeu. Învață să comunici cât poți de clar și sincer, fără a te simți jignit imediat de orice element mărunt și nu amplifica acțiunile și reacțiile celor din jur, arătând îndurare și fiind recunoscător Domnului pentru suveranitatea, înțelepciunea și răbdarea pe care ți-o arată ție. Dacă ai un conflict, acela e planul lui Dumnezeu, să treci prin conflictul acela. Dacă trebuie să înveți ce este iertarea, dacă ai o inimă care e gata tot timpul să se răzbune, e planul lui Dumnezeu care tot timpul vrea să te smerească și să depinzi de harul Lui, să depinzi de El, să fii asemenea lui Isus. Fără El nu poți să fii ca Isus. Privește lucrurile acestea ca suveranitatea lui Dumnezeu. El este înțelept și vrea să te facă să depinzi de El, să înveți ce înseamnă să trăiești o viață modelată de harul Lui și de bunătatea Lui.

Testați duhurile
Nu ni se spune doar să supunem la test duhurile, ci ni se dau și instrumentele prin care putem să facem aceasta. Cum am putea ști dacă o bancnotă este falsă sau nu dacă nu o comparăm cu originalul? Cum arată acel Duh venit de la Dumnezeu? Care sunt lucrurile pe care el le mărturisește și prin urmare sunt compatibile cu adevărul?

Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.








