„Ai probleme cu mânia? Și eu! Ce facem?”

Nicu SotirMânia este răspunsul întregii ființe care este umplută de pasiune ca răspuns la un rău perceput. Mânia este ceea ce faci. Ea nu este doar o parte din tine, o emoție și atât. Nu este nici măcar o chestie care ți se întâmplă. Tu, cu întreaga ta ființă, ești cel care produce mânia. Tu faci mânie. Trup, minte, suflet.
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
„Mă lupt cu tot felul de gânduri și imagini sexuale. Există speranță?”
Probabil că cele mai multe predici despre păcatul sexual încep cu diverse statistici, fie din industria pornografiei, fie despre ravagiile pe care aceasta le produce în familii. Trăim într-adevăr într-o cultură care este saturată de pornografie. Știm foarte bine acest lucru și nu este nevoie să auzim niciun fel de statistici. Păcatul sexual nu e ceva nou. Dintotdeauna păcatul sexual a fost prezent în lumea aceasta. El a dominat această lume căzută de la început. Rădăcina principală a pornografiei este mândria, această aroganță. Noi credem că știm mai bine decât Dumnezeu cum să ne facem bine, cum să ne împlinim. Nu ne încredem în Dumnezeu, întindem mâna și luăm. În felul acesta facem noi oridecâteori comitem acest păcat sexual, indiferent care este el: ne mândrim și suntem aroganți și credem că noi știm mai bine decât Dumnezeu cum să ne facem fericiți. Când de fapt adevărul este tocmai invers: El, care este Creatorul, El știe cel mai bine cum poți să fii fericit, cum poți să fii cel mai împlinit în El și trebuie doar să te încrezi în El.

Călăuzirea: un model biblic
Cred că viața credincioșilor astăzi este lipsită atât de mult de pace și de bucurie pentru că sunt atât de mult preocupați de aspecte ale voii lui Dumnezeu care nu ar trebui să fie nici măcar luate în discuție. Noi băgăm în domeniul acesta al călăuzirii speciale multe lucruri care nu sunt acolo, domenii în care ar trebui prin prisma înțelepciunii și prin prisma părtășiei noastre cu Domnul, modul în care citim Scriptura, modul în care ne rugăm și în care comunicăm cu El... Ar trebui să fim relaxați în acest har al lui Dumnezeu și în acest adevăr care ne-a făcut slobozi și să trăim viața într-un mod mult mai autentic. Trebuie să ne aducem aminte că voia suverană a lui Dumnezeu este ascunsă de noi – nu se poate cunoaște dinainte. Nu îți spune ce să faci. Credincioșii trebuie să citească Biblia, dar nu trebuie să încerce să citească implicit providența lui Dumnezeu. O ușă deschisă este o oportunitate, nu o poruncă de la Dumnezeu. Călăuzirea această suverană a lui Dumnezeu ar trebui să ofere un sens al siguranței și pace pentru că Dumnezeu lucrează toate detaliile împreună pentru bine. El ne ajută să luăm hotărâri morale și înțelepte. Iar când circumstanțele sunt peste cunoștințele și controlul nostru, putem să i le încredințăm cu credință Lui, știind că El le are pe toate sub control. Când privești din această perspectivă, călăuzirea lui Dumnezeu este cu adevărat abundentă. Nu există nici o decizie care să nu fie atinsă de mâna Lui intențională. Deciziile morale sunt călăuzite de porunci biblice. Când nu Dumnezeu nu poruncește, atunci Dumnezeu dă înțelepciune. Când sunt elemente sau factori pe care noi nu îi putem cunoaște, Dumnezeu lucrează secret prin administrarea Lui suverană.

„Îmi este teamă și mă îngrijorez. Ce pot face?”
Este greșit să-ți fie teamă? Este păcătos? E posibil, însă pune întrebările acestea pe pauză. Ceea ce evidențiază Scriptura este că „atunci când îmi este frică, mă voi încrede în Tine” (Ps. 56:3). Problema nu este așa de mult despre dacă îmi este frică sau nu, dacă mă îngrijorez sau nu. Scriptura afirmă deja că vor veni vremuri când îmi va fi teamă și voi fi neliniștit. Ceea ce este cu adevărat important este către cine mă voi îndrepta sau cui ne adresăm atunci când ne este teamă.Ed Welch, Running Scared Păcatul este ce ajungi să faci atunci când inima […]

„Nu pot să iert.” Ce trebuie să faci când nu poți ierta?
Iertarea este supranaturală. Ea este dincolo de capacitățile naturale ale omului căzut și egoist. Ea ne este modelată și explicată de Însuși Dumnezeu. Dacă vrem să înțelegem bine și profund iertarea, trebuie mai întâi de toate să înțelegem iertarea lui Dumnezeu. Învață să comunici cât poți de clar și sincer, fără a te simți jignit imediat de orice element mărunt și nu amplifica acțiunile și reacțiile celor din jur, arătând îndurare și fiind recunoscător Domnului pentru suveranitatea, înțelepciunea și răbdarea pe care ți-o arată ție. Dacă ai un conflict, acela e planul lui Dumnezeu, să treci prin conflictul acela. Dacă trebuie să înveți ce este iertarea, dacă ai o inimă care e gata tot timpul să se răzbune, e planul lui Dumnezeu care tot timpul vrea să te smerească și să depinzi de harul Lui, să depinzi de El, să fii asemenea lui Isus. Fără El nu poți să fii ca Isus. Privește lucrurile acestea ca suveranitatea lui Dumnezeu. El este înțelept și vrea să te facă să depinzi de El, să înveți ce înseamnă să trăiești o viață modelată de harul Lui și de bunătatea Lui.

Testați duhurile
Nu ni se spune doar să supunem la test duhurile, ci ni se dau și instrumentele prin care putem să facem aceasta. Cum am putea ști dacă o bancnotă este falsă sau nu dacă nu o comparăm cu originalul? Cum arată acel Duh venit de la Dumnezeu? Care sunt lucrurile pe care el le mărturisește și prin urmare sunt compatibile cu adevărul?

Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.








