„Îmi este teamă și mă îngrijorez. Ce pot face?”
Este greșit să-ți fie teamă? Este păcătos? E posibil, însă pune întrebările acestea pe pauză. Ceea ce evidențiază Scriptura este că „atunci când îmi este frică, mă voi încrede în Tine” (Ps. 56:3). Problema nu este așa de mult despre dacă îmi este frică sau nu, dacă mă îngrijorez sau nu. Scriptura afirmă deja că vor veni vremuri când îmi va fi teamă și voi fi neliniștit. Ceea ce este cu adevărat important este către cine mă voi îndrepta sau cui ne adresăm atunci când ne este teamă.Ed Welch, Running Scared
Păcatul este ce ajungi să faci atunci când inima nu-ți este împlinită în Dumnezeu. Nimeni nu păcătuiește din datorie/obligație. Păcătuim pentru că păcatul ne oferă ceva din promisiunea fericirii. Acea promisiune a păcatului ne robește doar până în momentul în care credem că Dumnezeu este mai de dorit decât viața însăși (Ps. 63:3). Ceea ce înseamnă că puterea promisiunii păcatului este frântă de puterea lui Dumnezeu. Toate promisiunile lui Dumnezeu pentru noi în Isus sunt în contrast cu ceea ce păcatul ne promite că vom avea fără El. John Piper, Harul viitor
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
Călăuzirea: un model biblic
Cred că viața credincioșilor astăzi este lipsită atât de mult de pace și de bucurie pentru că sunt atât de mult preocupați de aspecte ale voii lui Dumnezeu care nu ar trebui să fie nici măcar luate în discuție. Noi băgăm în domeniul acesta al călăuzirii speciale multe lucruri care nu sunt acolo, domenii în care ar trebui prin prisma înțelepciunii și prin prisma părtășiei noastre cu Domnul, modul în care citim Scriptura, modul în care ne rugăm și în care comunicăm cu El... Ar trebui să fim relaxați în acest har al lui Dumnezeu și în acest adevăr care ne-a făcut slobozi și să trăim viața într-un mod mult mai autentic. Trebuie să ne aducem aminte că voia suverană a lui Dumnezeu este ascunsă de noi – nu se poate cunoaște dinainte. Nu îți spune ce să faci. Credincioșii trebuie să citească Biblia, dar nu trebuie să încerce să citească implicit providența lui Dumnezeu. O ușă deschisă este o oportunitate, nu o poruncă de la Dumnezeu. Călăuzirea această suverană a lui Dumnezeu ar trebui să ofere un sens al siguranței și pace pentru că Dumnezeu lucrează toate detaliile împreună pentru bine. El ne ajută să luăm hotărâri morale și înțelepte. Iar când circumstanțele sunt peste cunoștințele și controlul nostru, putem să i le încredințăm cu credință Lui, știind că El le are pe toate sub control. Când privești din această perspectivă, călăuzirea lui Dumnezeu este cu adevărat abundentă. Nu există nici o decizie care să nu fie atinsă de mâna Lui intențională. Deciziile morale sunt călăuzite de porunci biblice. Când nu Dumnezeu nu poruncește, atunci Dumnezeu dă înțelepciune. Când sunt elemente sau factori pe care noi nu îi putem cunoaște, Dumnezeu lucrează secret prin administrarea Lui suverană.
„Ai probleme cu mânia? Și eu! Ce facem?”
Mânia este răspunsul întregii ființe care este umplută de pasiune ca răspuns la un rău perceput. Mânia este ceea ce faci. Ea nu este doar o parte din tine, o emoție și atât. Nu este nici măcar o chestie care ți se întâmplă. Tu, cu întreaga ta ființă, ești cel care produce mânia. Tu faci mânie. Trup, minte, suflet. Mânia este atitudinea de judecată, condamnare legală și nemulțumire morală. Dar judecata poate arăta judecată bună și chiar compasiune. Mânia se întâmplă din motive care se nasc din cine ești și din ceea ce îți dorești. Mânia rea nu se evaporă pur și simplu. Ea se agravează de-a lungul unei vieți. Și o problemă constructivă, bună, ce rezolvă mânia – precum mila – nu se întâmplă numaidecât. Trebuie să fie cultivată de-a lungul unei vieți. Răbdarea nu este pasivitate. Răbdarea te face să fii ferm în mijlocul procesului. Iertarea te face să renunți la răzbunare și să nu continui în amărăciune. Filantropia te face mărinimos cu cei care nu merită generozitate. Totuși, aceste trei forme de compasiune nu te fac mai ,,binevoitor”. Ele produc în tine o rezistență corectă, însă o cea de-a patra compasiune este necesară: conflictul constructiv.
„Mă simt deprimat. Este speranță și pentru mine?”
Iona a trecut pe aici. A fost depresiv și s-a mâniat pe Dumnezeu, pentru că nu s-a încrezut în Dumnezeu. Iona Îl cunoștea pe Dumnezeu, însă nu prea „înghițea” lucrurile astea cu privire la Dumnezeu și nu s-a încrezut în planul lui Dumnezeu. În cele din urmă, în contrast cu Iosif, care s-a smerit înaintea lui Dumnezeu, Iona s-a auto-îndreptățit. De foarte multe ori persoanele care trec prin astfel de experiențe fac lucrul acesta - se auto-îndreptățesc, se auto-justifică. Și își vorbesc într-un mod greșit despre experiențele prin care trec. În loc să iasă din depresie, mai mult se scufundă în depresie. Depresia aduce ispită pentru a păcătui. Aduce o concentrare asupra sinelui: dezgust de sine, reproșuri, autoagresiune, promovare de sine. În mijlocul depresiei, un lucru pe care Dumnezeu îl face este de a arăta idolii inimilor noastre, lucrurile sau persoanele cărora ne închinăm. Vă spun cu tristețe că sunt unii oameni pentru care dacă ar muri Dumnezeu ar fi OK; dar faptul că le-a murit cutare sau cutare nu e OK. Sunt lucruri pe care Dumnezeu le ia din viața noastră și ne simțim atacați, gata să intrăm în depresie, pentru că iubim așa de mult lucrurile acelea. Ce așteptări ale vieții nu au fost împlinite? Ele dezvăluie inima și idolii noștri. Dacă nu crezi că Isus a suferit mai mult decât tine, trebuie să îți schimbi teologia. Isus a suferit mult mai mult decât oricare dintre noi care suntem prezenți în dimineața aceasta aici. Dacă am cumula intensitatea suferințelor noastre, nu ar egala suferințele lui Isus. Isus a suferit și cu toate acestea ne oferă un model de cum trebuie să treci prin suferință. Încercările concepute de Dumnezeu pentru binele nostru și pentru slava Lui. În momentul în care treci printr-o depresie, depresia aceea este mâna lui Dumnezeu de a-ți reașeza credințele de la nivel interior. Indiferent de cel fel de depresie vorbim. De aceea, într-o anumită măsură orice depresie are o latură spirituală. Pentru că este mâna lui Dumnezeu acolo la lucru, care reașează credințe în interiorul tău. Depresia aduce ispita de a păcătui. De aceea trebuie să fii alert. În momentul în care treci prin depresie, vrei să te concentrezi asupra ta, nu te interesează de nepoții tăi, de copiii tăi, te gândești doar la tine, ești dezgustat de tine, îți tot reproșezi cu privire la anumite lucruri... Unii devin chiar agresivi cu privire la persoana lor, iar alții, în contrast, se promovează pe sine. Trebuie să trăim prin credință și nu bazându-ne pe emoții. În depresie, nu trebuie să trăiești pe baza a ceea ce simți că spune Dumnezeu, ci pe baza încrederii în ceea ce spune Dumnezeu. Bazează-te pe ceea ce spune Dumnezeu! Credința, parafrazată în felul acesta, înseamnă să fii sigur de ceea ce nu simți. Dacă parafrazezi Evrei 11:1, ai spune că credința înseamnă să fii sigur de ceea ce nu simți. De multe ori, cei ajunși în acest punct se plâng de faptul că nu înțeleg nimic din ceea ce face Dumnezeu. Însă a spune că nu înțelegi ce face Dumnezeu nu înseamnă că Dumnezeu nu face nimic. Faptul că tu nu înțelegi nu înseamnă că Dumnezeu nu lucrează. Dumnezeu întotdeauna lucrează. Romani 8:28 - Dumnezeu lucrează toate lucrurile, inclusiv depresia ta, inclusiv încercarea aceea, inclusiv circumstanța aceea, inclusiv boala aceea. Dumnezeu le lucrează în favoarea ta și trebuie să crezi promisiunile Lui, nu minciunile pe care ți le spui tu! Indiferent de încercarea prin care treci acum, experiența vieții prin care treci, nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îl vei vedea pe El, Mântuitorul tău și iubitul sufletului tău.
„Nu pot să iert.” Ce trebuie să faci când nu poți ierta?
Iertarea este supranaturală. Ea este dincolo de capacitățile naturale ale omului căzut și egoist. Ea ne este modelată și explicată de Însuși Dumnezeu. Dacă vrem să înțelegem bine și profund iertarea, trebuie mai întâi de toate să înțelegem iertarea lui Dumnezeu. Învață să comunici cât poți de clar și sincer, fără a te simți jignit imediat de orice element mărunt și nu amplifica acțiunile și reacțiile celor din jur, arătând îndurare și fiind recunoscător Domnului pentru suveranitatea, înțelepciunea și răbdarea pe care ți-o arată ție. Dacă ai un conflict, acela e planul lui Dumnezeu, să treci prin conflictul acela. Dacă trebuie să înveți ce este iertarea, dacă ai o inimă care e gata tot timpul să se răzbune, e planul lui Dumnezeu care tot timpul vrea să te smerească și să depinzi de harul Lui, să depinzi de El, să fii asemenea lui Isus. Fără El nu poți să fii ca Isus. Privește lucrurile acestea ca suveranitatea lui Dumnezeu. El este înțelept și vrea să te facă să depinzi de El, să înveți ce înseamnă să trăiești o viață modelată de harul Lui și de bunătatea Lui.
Sabatul Credinciosului
Cum ține Sabatul o persoană care crede în Cristos? Este învățătura biblică una conform căreia o zi din șapte trebuie ținută într-un mod diferit față de celelalte șase zile? Sau este învățătura biblică una conform căreia ne odihnim în lucrarea perfectă și completă a lui Cristos?