Suveranitatea lui Dumnezeu
Vocea escatologiei (vremurilor din urmă) ne învață cum să trăim
Vremurile ne prezintă un Dumnezeu suveran care a planificat totul după bunul Lui plac și care mai apoi a împlinit totul. Noi ca oameni trebuie să vedem suveranitatea și providența lui Dumnezeu și să acționăm ca atare. Uneori pare că, dacă mai planificăm puțin, în istețimea noastră, poate ne-am descurca și fără Dumnezeu la finalul lumii acesteia. Absolut tot ceea ce noi facem este un har pe care Dumnezeu ni-l face nouă. Noi suntem responsabili să le facem, dar Dumnezeu este cel care ne oferă harul să le facem. Dar faptul că Dumnezeu ne oferă harul să le facem nu înseamnă că nu mai suntem responsabili și că nu trebuie să le mai facem. Ceea ce Dumnezeu face, face că așa vrea El, iar noi suntem dependenți de voința Lui.
Supunerea în fața autorităților civile
Concluzia pe care revelația scrisă a lui Dumnezeu ne-o oferă este că Dumnezeu este Cel care e în spatele tuturor împăraților, tuturor președinților, tuturor celor care sunt în anumite poziții de conducere. Pentru că Dumnezeu este cel care întemeiază, care stabilește autoritățile acestea, în momentul în care nu ne supunem lor, de fapt nu ne supunem lui Dumnezeu. În momentul în care Dumnezeu hotărăște ceva și nu te supui la ceea ce Dumnezeu a hotărât, nu accepți lucrul acela, nu ești pe deplin încredințat în inima ta că Dumnezeu este cel care este în spatele tuturor lucrurilor, indiferent că îți plac sau nu îți plac, te opui lui Dumnezeu. Tu crezi că știi mai bine decât Dumnezeu și că, dacă ar fi fost să pui tu niște președinți sau împărați sau conducători de senat, ai fi făcut-o mai bine decât Dumnezeu. Din moment ce Dumnezeu este cel care stabilește, există însă vreo situație în care este în regulă să nu asculți de autorități? Biblia abordează întrebarea aceasta.
„Îmi este teamă și mă îngrijorez. Ce pot face?”
Este greșit să-ți fie teamă? Este păcătos? E posibil, însă pune întrebările acestea pe pauză. Ceea ce evidențiază Scriptura este că „atunci când îmi este frică, mă voi încrede în Tine” (Ps. 56:3). Problema nu este așa de mult despre dacă îmi este frică sau nu, dacă mă îngrijorez sau nu. Scriptura afirmă deja că vor veni vremuri când îmi va fi teamă și voi fi neliniștit. Ceea ce este cu adevărat important este către cine mă voi îndrepta sau cui ne adresăm atunci când ne este teamă.Ed Welch, Running Scared Păcatul este ce ajungi să faci atunci când inima […]
„Mă simt deprimat. Este speranță și pentru mine?”
Iona a trecut pe aici. A fost depresiv și s-a mâniat pe Dumnezeu, pentru că nu s-a încrezut în Dumnezeu. Iona Îl cunoștea pe Dumnezeu, însă nu prea „înghițea” lucrurile astea cu privire la Dumnezeu și nu s-a încrezut în planul lui Dumnezeu. În cele din urmă, în contrast cu Iosif, care s-a smerit înaintea lui Dumnezeu, Iona s-a auto-îndreptățit. De foarte multe ori persoanele care trec prin astfel de experiențe fac lucrul acesta - se auto-îndreptățesc, se auto-justifică. Și își vorbesc într-un mod greșit despre experiențele prin care trec. În loc să iasă din depresie, mai mult se scufundă în depresie. Depresia aduce ispită pentru a păcătui. Aduce o concentrare asupra sinelui: dezgust de sine, reproșuri, autoagresiune, promovare de sine. În mijlocul depresiei, un lucru pe care Dumnezeu îl face este de a arăta idolii inimilor noastre, lucrurile sau persoanele cărora ne închinăm. Vă spun cu tristețe că sunt unii oameni pentru care dacă ar muri Dumnezeu ar fi OK; dar faptul că le-a murit cutare sau cutare nu e OK. Sunt lucruri pe care Dumnezeu le ia din viața noastră și ne simțim atacați, gata să intrăm în depresie, pentru că iubim așa de mult lucrurile acelea. Ce așteptări ale vieții nu au fost împlinite? Ele dezvăluie inima și idolii noștri. Dacă nu crezi că Isus a suferit mai mult decât tine, trebuie să îți schimbi teologia. Isus a suferit mult mai mult decât oricare dintre noi care suntem prezenți în dimineața aceasta aici. Dacă am cumula intensitatea suferințelor noastre, nu ar egala suferințele lui Isus. Isus a suferit și cu toate acestea ne oferă un model de cum trebuie să treci prin suferință. Încercările concepute de Dumnezeu pentru binele nostru și pentru slava Lui. În momentul în care treci printr-o depresie, depresia aceea este mâna lui Dumnezeu de a-ți reașeza credințele de la nivel interior. Indiferent de cel fel de depresie vorbim. De aceea, într-o anumită măsură orice depresie are o latură spirituală. Pentru că este mâna lui Dumnezeu acolo la lucru, care reașează credințe în interiorul tău. Depresia aduce ispita de a păcătui. De aceea trebuie să fii alert. În momentul în care treci prin depresie, vrei să te concentrezi asupra ta, nu te interesează de nepoții tăi, de copiii tăi, te gândești doar la tine, ești dezgustat de tine, îți tot reproșezi cu privire la anumite lucruri... Unii devin chiar agresivi cu privire la persoana lor, iar alții, în contrast, se promovează pe sine. Trebuie să trăim prin credință și nu bazându-ne pe emoții. În depresie, nu trebuie să trăiești pe baza a ceea ce simți că spune Dumnezeu, ci pe baza încrederii în ceea ce spune Dumnezeu. Bazează-te pe ceea ce spune Dumnezeu! Credința, parafrazată în felul acesta, înseamnă să fii sigur de ceea ce nu simți. Dacă parafrazezi Evrei 11:1, ai spune că credința înseamnă să fii sigur de ceea ce nu simți. De multe ori, cei ajunși în acest punct se plâng de faptul că nu înțeleg nimic din ceea ce face Dumnezeu. Însă a spune că nu înțelegi ce face Dumnezeu nu înseamnă că Dumnezeu nu face nimic. Faptul că tu nu înțelegi nu înseamnă că Dumnezeu nu lucrează. Dumnezeu întotdeauna lucrează. Romani 8:28 - Dumnezeu lucrează toate lucrurile, inclusiv depresia ta, inclusiv încercarea aceea, inclusiv circumstanța aceea, inclusiv boala aceea. Dumnezeu le lucrează în favoarea ta și trebuie să crezi promisiunile Lui, nu minciunile pe care ți le spui tu! Indiferent de încercarea prin care treci acum, experiența vieții prin care treci, nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îl vei vedea pe El, Mântuitorul tău și iubitul sufletului tău.
Dumnezeu, credincios promisiunilor Sale
„Dumnezeu este credincios în raport cu promisiunile făcute lui Israel în trecut, deși mântuiește doar pe unii, fie dintre evrei, fie dintre neamuri. Dumnezeu este suveran și liber să aleagă pe cine vrea. Argumentul lui Pavel este că avem un Israel spiritual în mijlocul unui Israel fizic și că acel Israel spiritual există prin această alegere liberă și hotărâtoare a lui Dumnezeu. Ce face Pavel aici este să declare atât responsabilitatea noastră, a oamenilor, cât și partea lui Dumnezeu și ce face Dumnezeu. Trebuie să-L alegi pe Isus - ești invitat să o faci. O faci? Te pocăiești de păcatele tale? Crezi în Evanghelie? „A, păi nu știu dacă Dumnezeu m-a ales!” Serios? Dar ia alege-L tu pe Dumnezeu, crede în Dumnezeu și pocăiește-te și să vezi că Dumnezeu te-a ales! De unde știi că Dumnezeu te-a ales sau nu te-a ales? În ce fel poți să cunoști tu mintea lui Dumnezeu? Nici Iov nu a putut, nici Isaia... Declară Isaia: „Cine poate să înțeleagă modul în care lucrează Dumnezeu?” Revino cu picioarele pe pământ: tu ești om. Preocupă-te doar de un lucru: să crezi și să te pocăiești. În felul acesta gândește Pavel. În felul acesta gândește Noul Testament.”
Încrederea în Dumnezeu în mijlocul nedreptății oamenilor
Dumnezeu a fost dintotdeauna, este și va fi veșnic în control. Cel rău, prin răutatea lui, nu face decât să contribuie la împlinirea planurilor lui Dumnezeu.
Isus Domnul, Regele care va veni
Noi avem impresia că prin felul nostru de trai, prin evlavia noastră, Îl facem pe Isus să stăpânească. Însă El stăpânește fără niciun fel de intervenție umană. El nu are nevoie de noi ca să fie Stăpân.
Leul din Iuda, Regele care va veni
Oamenii nu pot în niciun fel să determine hotărârile lui Dumnezeu. Hotărârile lui Dumnezeu sunt hotărâri pe care El le ia și El este în control tocmai pentru că El are controlul absolut al istoriei. Leul deține controlul absolut al istoriei și al vieții tale.
