Noul Legământ
Duhul, calea neobișnuită spre schimbare
Noul Testament vorbește în nenumărate rânduri că Legea mozaică nu este pentru credinciosul Noului Legământ. În momentul convertirii, nou nu mai suntem acești copii raportați la Lege, ci noi suntem copii care ne raportăm lui Hristos - o să vedem în mesajul de astăzi - prin Duhul. Dacă vrei să existe transformare în viața ta, pe de-o parte mântuire și apoi de-o parte sfințire, ai nevoie de Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu se descoperă pe Sine ca persoană. Pe Dumnezeu nu-L interesează să ne ofere niște litere de-astea în Noul Legământ pe care să le avem aici să le vedem. Nu, El vrea să ne descopere pe Sine. Persoana Lui ne schimbă, nu ne schimbă niște litere. Cel care transformă, Cel care mântuiește, Cel care schimbă, Cel care maturizează este Hristos, prin Duhul.
O, Doamne, binecuvântează-ne cu prezența Ta! | Psalmul 84
Răspunsul la strigătul plin de dor al fiilor lui Core își găsește împlinirea totală în ceea ce spune Ioan: „Și Cuvântul S‑a făcut trup și a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului născut din Tatăl.”
Binecuvântarea viitoare a lucrării
Evreii erau la lucru și construiau templul. Totuși, munca era contaminată. Tot ceea ce ei făceau și atingeau era contaminat. Pentru că ei erau păcătoși corupți, tot ceea ce ei aduceau ca jertfă era necurat. [...] Așadar, ei făceau ceea ce trebuiau să facă, însă nu s-au pocăit de multele lor păcate. Și rezultatul este că aceasta clădire, acest templu pe care ei trebuie să-l construiască devenise corupt. De ce le spune lucrul acesta Dumnezeu? Dumnezeu le atrage atenția cu privire la motivele cu care ei fac lucrarea. Îi întreabă: „De ce v-ați dus să reconstruiti templul?” Mulți dintre ei se pare că s-au dus să construiască templul așteptându-se ca în momentul în care vor construi templul să li se transfere ceva din sfințenia acestuia. Pentru că făceau o lucrare sfântă, într-un loc sfânt, ei să devină un popor sfânt. Ei, de fapt, au întors pe dos ceea ce Dumnezeu le-a zis. În loc ca să caute să devină sfinți prin faptul că făceau lucrarea, trebuiau să devină sfinți pentru a putea face lucrarea. În loc ca sfințenia să se transmită de la lucrarea pe care o făceau, ei de fapt murdăreau lucrarea. Aducând boala păcatului în lucrarea pe care ei o făceau, au distrus lucrarea. Acum, ar fi un lucru foarte trist dacă totul s-ar opri aici. Pentru că mesajul ar fi atunci: dacă nu ești desăvârșit, nu poți să faci nimic. Ne-am opri aici. Iar îndemnul în momentul acela ar fi: dacă nu ești desăvârșit, în niciun caz să te aproprii de lucrarea Domnului, pentru că o vei distruge. Dar cartea Hagai nu se termină aici.
Îndemn pentru lucrarea de slujire
Care este atitudinea noastră față de lucrare, slujire? Aveți un sentiment de apatie, oboseală? Uneori simțiți că ați realizat tot ce se poate realiza? Ascultați mesajul lui Hagai. Capitolul 1 începe cu acest îndemn de a merge la lucru! Există o aplicație în prezent a acestui text pentru noi. Avem o lucrare de slujire care ne-a fost dată. Noi construim Casa Domnului prin evanghelizare, ucenicizare și creștere. Aceasta este lucrarea pe care ar trebui s-o facem. Dar adesea, ca și Israel, avem priorități greșite. Ne concentrăm pe ceea ce noi credem că este important. Ne consumăm timpul, banii și energia pe lucruri care ni se par bune acum, dar care în timp ne vor lăsa un gust amar. Frați și surori, avem nevoie ca Duhul lui Dumnezeu să ne trezească pentru a putea face lucrarea pe care El ne-o cere. Trebuie să ne pocăim de credințele noastre greșite și de lucrurile greșite pe care le prețuim. Trebuie să ne temem de Dumnezeu și să-L ascultăm. Da, sunt multe lucruri care trebuie făcute, dar peste tot în jurul tău sunt oameni care au nevoie de evanghelie. Și în jurul vostru sunt credincioși care au nevoie să fie încurajați, echipați și ajutați pentru slujire. Sunt lucrări practice de slujire care trebuie făcute. Dar poate spuneți în inima voastră „Nu chiar acum..”, „Nu am timp, energie, bani.. de fapt trebuie să termin „ceva”, copiii mei au nevoie de „ceva” ”. Fie ca Domnul să ne dea harul să ne ajustăm prioritățile!
Relații în familie transformate prin Hristos
Chemarea soției de a se supune soțului nu este una care să o desconsidere. Sau că ea este proprietatea soțului și că nu are niciodată nimic de spus. Pe seama Cuvântului s-au făcut de-a lungul anilor foarte multe abuzuri. Cuvântul nu încurajează rolul soțului ca fiind unul dictatorial, el fiind cel care taie și spânzură. Bărbatul și femeia au fost creați ca fiind egali în valoare, însă cu roluri diferite. Faptul că Fiul se supune Tatălui nu înseamnă că îi este cumva inferior. Nu este o supunere orbească. Atunci când soțul depășește limitele ascultării de Domnul, soția dimpotrivă este chemată să nu se supună. În acest caz, autoritatea mai importantă pentru soție este Domnul și asculatarea de El. Știți care este problema noastră? Că citim partea verestului care i se adresează celuilalt. Știți ce demonstrăm atunci când facem lucrul acesta? Că vrem ca celălalt să ne slujească, celălalt să se jertfească, celălalt să-și îndeplinească responsabilitatea, și oh cât de bine știm care îi sunt aceste responsabilități!!!
Stând ferm ancorați în adevărul Evangheliei
Circumcizia era un ritual prin care cineva era plasat în poporul fizic al lui Dumnezeu. Reprezenta separarea de necurăție și dedicare față de Dumnezeu. Însă ea era doar o imagine care arăta spre adevărata circumcizie, cea a inimii, de care vor avea parte toți cei care aparțin poporului spiritual al lui Dumnezeu. Viața în Noul Legământ nu funcționează după reguli exterioare, ci ea constă într-o inimă nouă, transformată, regenerată.
Supremația lui Hristos
Rezultatul cunoașterii lui Cristos nu este să fim mai deștepți sau să ne îngâmfăm, ci rezultatul este o viață transformată. A privi la Domnul Isus Cristos înseamnă a privi la fața lui Dumnezeu, înseamnă a privi la Dumnezeu. Dumnezeul nevăzut devine vizibil în Cristos. Dumnezeul pe care noi nu L-am fi putut vedea a devenit vizibil și s-a întrupat în persoana lui Isus Cristos. Cristos este întâiul născut peste întreaga creație - nu din întreaga creație, sau ca parte a întregii creații. Toate au fost create prin Cristos și pentru Cristos. Atunci când, zi de zi, ne confruntăm cu diferite ispite, tendința noastră este să zicem: „Ah, mă voi lăsa de lucrul ăsta. Nu voi mai face asta!”. Dar transformarea vine privind la Isus Cristos, nu privind la mine. Pentru că ceea ce fac izvorăște din ceea ce cred în inima mea. Cristos este primul, este înălțat peste toate lucrurile, este capul bisericii, este înălțat peste orice domnie, fizică sau spirituală, și noi nu mai avem de ce să ne temem. Dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Toate s-au făcut noi, pentru că Dumnezeu ne-a făcut oameni noi. Și privind la Evanghelie suntem transformați și în practica vieții noastre. În afara Domnului Isus Hristos nu există împăcare cu Dumnezeu. Oricât de bine aș trăi, oricâte fapte aș face, în afara lui Isus Hristos nu există împăcare. În afara prețului plătit de Domnul Isus Hristos nu poate exista mântuire. Creștinismul este exclusiv. Creștinismul nu este despre un alt mod în care putem ajunge la Dumnezeu. Creștinismul este despre singurul mod în care putem fi împăcați cu Dumnezeu. Dacă nu suntem în Cristos, Domnul ne cheamă să venim și să ne plecăm genunchii înaintea acestui Cristos, înaintea singurei soluții a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră.