Consiliere biblică
Epuizat? Dumnezeu le poartă de grijă celor extenuați
Dumnezeu S-a apropiat de Ilie printr-un susur blând. Dumnezeu S-a apropiat de noi în persoana lui Isus, a Fiului Său. Ilie ne oferă o lecție importantă de viață. Noi suntem fragili, săraci, avem nevoie constantă de harul lui Dumnezeu. Suntem așa de înclinați să-L pierdem din priviri pe Isus, să interpretăm greșit circumstanțele și scopurile lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în dragoste și în har, Dumnezeu ni L-a dat pe Fiul Său ca să sufere și să îndure epuizare, pentru ca astfel noi să ne putem apropia cu îndrăzneală de El și să fim ajutați fără încetare în uzurile și în extenuările noastre.
Călăuzirea: un model biblic
Cred că viața credincioșilor astăzi este lipsită atât de mult de pace și de bucurie pentru că sunt atât de mult preocupați de aspecte ale voii lui Dumnezeu care nu ar trebui să fie nici măcar luate în discuție. Noi băgăm în domeniul acesta al călăuzirii speciale multe lucruri care nu sunt acolo, domenii în care ar trebui prin prisma înțelepciunii și prin prisma părtășiei noastre cu Domnul, modul în care citim Scriptura, modul în care ne rugăm și în care comunicăm cu El... Ar trebui să fim relaxați în acest har al lui Dumnezeu și în acest adevăr care ne-a făcut slobozi și să trăim viața într-un mod mult mai autentic. Trebuie să ne aducem aminte că voia suverană a lui Dumnezeu este ascunsă de noi – nu se poate cunoaște dinainte. Nu îți spune ce să faci. Credincioșii trebuie să citească Biblia, dar nu trebuie să încerce să citească implicit providența lui Dumnezeu. O ușă deschisă este o oportunitate, nu o poruncă de la Dumnezeu. Călăuzirea această suverană a lui Dumnezeu ar trebui să ofere un sens al siguranței și pace pentru că Dumnezeu lucrează toate detaliile împreună pentru bine. El ne ajută să luăm hotărâri morale și înțelepte. Iar când circumstanțele sunt peste cunoștințele și controlul nostru, putem să i le încredințăm cu credință Lui, știind că El le are pe toate sub control. Când privești din această perspectivă, călăuzirea lui Dumnezeu este cu adevărat abundentă. Nu există nici o decizie care să nu fie atinsă de mâna Lui intențională. Deciziile morale sunt călăuzite de porunci biblice. Când nu Dumnezeu nu poruncește, atunci Dumnezeu dă înțelepciune. Când sunt elemente sau factori pe care noi nu îi putem cunoaște, Dumnezeu lucrează secret prin administrarea Lui suverană.
„Mă lupt cu tot felul de gânduri și imagini sexuale. Există speranță?”
Probabil că cele mai multe predici despre păcatul sexual încep cu diverse statistici, fie din industria pornografiei, fie despre ravagiile pe care aceasta le produce în familii. Trăim într-adevăr într-o cultură care este saturată de pornografie. Știm foarte bine acest lucru și nu este nevoie să auzim niciun fel de statistici. Păcatul sexual nu e ceva nou. Dintotdeauna păcatul sexual a fost prezent în lumea aceasta. El a dominat această lume căzută de la început. Rădăcina principală a pornografiei este mândria, această aroganță. Noi credem că știm mai bine decât Dumnezeu cum să ne facem bine, cum să ne împlinim. Nu ne încredem în Dumnezeu, întindem mâna și luăm. În felul acesta facem noi oridecâteori comitem acest păcat sexual, indiferent care este el: ne mândrim și suntem aroganți și credem că noi știm mai bine decât Dumnezeu cum să ne facem fericiți. Când de fapt adevărul este tocmai invers: El, care este Creatorul, El știe cel mai bine cum poți să fii fericit, cum poți să fii cel mai împlinit în El și trebuie doar să te încrezi în El.
„Ai probleme cu mânia? Și eu! Ce facem?”
Mânia este răspunsul întregii ființe care este umplută de pasiune ca răspuns la un rău perceput. Mânia este ceea ce faci. Ea nu este doar o parte din tine, o emoție și atât. Nu este nici măcar o chestie care ți se întâmplă. Tu, cu întreaga ta ființă, ești cel care produce mânia. Tu faci mânie. Trup, minte, suflet. Mânia este atitudinea de judecată, condamnare legală și nemulțumire morală. Dar judecata poate arăta judecată bună și chiar compasiune. Mânia se întâmplă din motive care se nasc din cine ești și din ceea ce îți dorești. Mânia rea nu se evaporă pur și simplu. Ea se agravează de-a lungul unei vieți. Și o problemă constructivă, bună, ce rezolvă mânia – precum mila – nu se întâmplă numaidecât. Trebuie să fie cultivată de-a lungul unei vieți. Răbdarea nu este pasivitate. Răbdarea te face să fii ferm în mijlocul procesului. Iertarea te face să renunți la răzbunare și să nu continui în amărăciune. Filantropia te face mărinimos cu cei care nu merită generozitate. Totuși, aceste trei forme de compasiune nu te fac mai ,,binevoitor”. Ele produc în tine o rezistență corectă, însă o cea de-a patra compasiune este necesară: conflictul constructiv.
Responsabilitățile noastre în conflict
Conflictul este de multe ori complicat și dificil. Dar Biblia ne oferă o hartă simplă pentru rezolvarea lui. Încă de la început, trebuie să știm că urmarea tuturor pașilor nu garantează în mod necesar pacea. Însă, cu toate acestea, pașii aceștia trebuie urmați. Conflictul aduce oportunități. 1 Corinteni 10:31-11:1 – Prima oportunitate este cea de a-L slăvi pe Dumnezeu. Dumnezeu este glorificat când creștinii se încred în Dumnezeu în mijlocul conflictului, se smeresc și depind de El. În orice situație te-ai afla, este posibil să-I aduci slavă lui Dumnezeu. A doua oportunitate pe care conflictul o aduce este să-i slujești […]
Rezolvarea conflictului cu cei necredincioși
Responsabilitatea noastră în fața oamenilor dificili, în mod special când suntem în situații în care oamenii sunt împotriva noastră, este să răspundem cu binecuvântare în locul unui blestem, pentru că avem ca scop să învingem răul prin bine. Când suntem confruntați cu presiune, opoziție sau persecuție, vrem să răspundem cu har, milă și bunătate. Nu vrem cuvintele sau comportamentul nostru să fie în primul rând pentru a ne apăra pe noi înșine. Vrem ca răspunsurile noastre să reprezinte în primul rând agenda lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă că răul nu trebuie să fie confruntat, însă trebuie să confruntăm răul cu adevărul, să ne împotrivim răului prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dar întotdeauna trebuie să păstrăm în minte că nu suntem cetățeni ai acestui pământ. Suntem în primul rând cetățeni ai cerului, așa că lumea aceasta, într-un fel, ne este străină. Trebuie să vorbim pentru Dumnezeu și să ne opunem răului, dar făcând aceasta nu trebuie niciodată să devenim răi sau să facem ce este rău. Atunci când ai unul sau mai mulți necredincioși care sunt împotriva ta, binecuvântează-i. Arată empatie față de ei. Încearcă să trăiești în armonie cu ei. Fii smerit. Fii dispus ca alții să-ți facă rău de dragul lui Cristos. Și când alții se ridică împotriva ta, arată pace. Când te rănesc, nu lovi înapoi. Învinge răul lor prin bine. Fii dispus să aștepți ca Dumnezeu să facă dreptate. Și va veni o zi când El va îndrepta toate lucrurile. Ești dispus să aștepți? Ești dispus să fii un făcător de pace chiar și cu cei necredincioși?
Modalități de răspuns în conflict
Conflictele provin din dorințele pe care le avem în inimile noastre. Niște dorințe care ne conduc pe noi intră în conflict cu niște dorințe care îi conduc pe alții și ne războim ca să obținem ce dorim. Dar acest lucru se întâmplă într-un context. Dumnezeu, care este bun, înțelept și suveran, permite sau aduce aceste situații din viața noastră. Și uneori noi ne luptăm cu binecuvântările din viața noastră. Uneori Dumnezeu binecuvântează o biserică și aduce un conflict cu privire la ce să facă. Unde te afli tu în mijlocul conflictului? Poți să te gândești: nu cumva doar fug de el sau îl neg? Sau poate am fost agresiv și am atacat cealaltă persoană? Am încercat cu adevărat să stau de vorbă, unu la unu, ca să rezolvăm problema aceasta? Poate am nevoie ajutoare, care să vină lângă noi și să ne ajute. Și sper și mă rog să nu fiți într-o situație în care liderii bisericii trebuie să se implice ca să rezolve problema. Întotdeauna fii atent la situațiile în care te găsești pe tine în centrul conflictului și întotdeauna ai grijă când ai tendința să te concentrezi pe cealaltă persoană. În momentul în care rezolvăm conflicte cu credincioși, să facem lucrurile despre noi. Să nu mimăm pacea, să nu distrugem pacea, ci să fim făcători de pace.
Harul smereniei în prevenirea conflictelor
Problema principală din inimile noastre e mândria noastră. Mândria se află la rădăcina dorințelor noastre care dau naștere la conflicte. Dumnezeu dorește loialitatea noastră. Mândria este loialitate față de noi înșine. Mândria înseamnă a ne lăuda cu noi înșine, nu cu Dumnezeu. Mândria ne pune pe noi înșine pe primul loc. Mândria este în competiție cu loialitatea față de Dumnezeu. Mândria caută lauda din partea altora. Mândria se va exprima de asemenea prin compătimire. A te lăuda și a te compătimi sunt lucruri opuse, dar ambele provin din mândria din inimă. Sunt două fețe ale aceleiași monede. Când nu am reușit să atrag laudele altora, atunci mă auto-compătimesc. Oamenii mândri vor avea mai multe șanse de conflict cu alții. Mândria este una din rădăcinile principale ale păcatelor noastre. Nu este singura rădăcină, dar este una importantă. Opusul mândriei nu este compătimirea. Nu vedem lucrul acesta niciodată în Biblie. Opusul mândriei este smerenia. Opusul laudei de sine este a mă lăuda în Dumnezeu și cu alții. Mândria înseamnă să trăiesc cu privirea îndreptată mereu către mine. Smerenia înseamnă să trăiesc cu privirea la alții.
Conferința „Rezolvarea Conflictului” – Sesiunea 1
Cu toții am trecut prin conflicte, neînțelegeri, certuri. Și fiecare conflict care contează cu adevărat este cu oameni. Toate aceste conflicte au elemente foarte similare. Biblia ne va ajuta să privim la aceste elemente comune în ce privește conflictul. Unii oamenii evită conflictul cu orice preț și par că sunt foarte spirituali. Niciodată nu au dificultăți cu alți oameni. Par atât de liniștiți și calmi! Alții caută conflictul în orice moment. Caută întotdeauna să critice, să mustre și apreciază o ceartă bună. Ca urmare, par păcătoși și răi. Dar problema este că niciuna din aceste două imagini nu este cea descrisă de Biblie. Pe tot parcursul Bibliei, Dumnezeu este Cel care este în conflict: cu Satan, cu oameni răi, cu conducători răi și adesea cu oameni religioși. Isus a fost adesea în conflict cu oamenii religioși din ziua Lui. Așadar, trebuie să ne oprim din a ne gândi că trebuie să evităm conflictul cu orice preț.
„Îmi este teamă și mă îngrijorez. Ce pot face?”
Este greșit să-ți fie teamă? Este păcătos? E posibil, însă pune întrebările acestea pe pauză. Ceea ce evidențiază Scriptura este că „atunci când îmi este frică, mă voi încrede în Tine” (Ps. 56:3). Problema nu este așa de mult despre dacă îmi este frică sau nu, dacă mă îngrijorez sau nu. Scriptura afirmă deja că vor veni vremuri când îmi va fi teamă și voi fi neliniștit. Ceea ce este cu adevărat important este către cine mă voi îndrepta sau cui ne adresăm atunci când ne este teamă.Ed Welch, Running Scared Păcatul este ce ajungi să faci atunci când inima […]
„Mă simt deprimat. Este speranță și pentru mine?”
Iona a trecut pe aici. A fost depresiv și s-a mâniat pe Dumnezeu, pentru că nu s-a încrezut în Dumnezeu. Iona Îl cunoștea pe Dumnezeu, însă nu prea „înghițea” lucrurile astea cu privire la Dumnezeu și nu s-a încrezut în planul lui Dumnezeu. În cele din urmă, în contrast cu Iosif, care s-a smerit înaintea lui Dumnezeu, Iona s-a auto-îndreptățit. De foarte multe ori persoanele care trec prin astfel de experiențe fac lucrul acesta - se auto-îndreptățesc, se auto-justifică. Și își vorbesc într-un mod greșit despre experiențele prin care trec. În loc să iasă din depresie, mai mult se scufundă în depresie. Depresia aduce ispită pentru a păcătui. Aduce o concentrare asupra sinelui: dezgust de sine, reproșuri, autoagresiune, promovare de sine. În mijlocul depresiei, un lucru pe care Dumnezeu îl face este de a arăta idolii inimilor noastre, lucrurile sau persoanele cărora ne închinăm. Vă spun cu tristețe că sunt unii oameni pentru care dacă ar muri Dumnezeu ar fi OK; dar faptul că le-a murit cutare sau cutare nu e OK. Sunt lucruri pe care Dumnezeu le ia din viața noastră și ne simțim atacați, gata să intrăm în depresie, pentru că iubim așa de mult lucrurile acelea. Ce așteptări ale vieții nu au fost împlinite? Ele dezvăluie inima și idolii noștri. Dacă nu crezi că Isus a suferit mai mult decât tine, trebuie să îți schimbi teologia. Isus a suferit mult mai mult decât oricare dintre noi care suntem prezenți în dimineața aceasta aici. Dacă am cumula intensitatea suferințelor noastre, nu ar egala suferințele lui Isus. Isus a suferit și cu toate acestea ne oferă un model de cum trebuie să treci prin suferință. Încercările concepute de Dumnezeu pentru binele nostru și pentru slava Lui. În momentul în care treci printr-o depresie, depresia aceea este mâna lui Dumnezeu de a-ți reașeza credințele de la nivel interior. Indiferent de cel fel de depresie vorbim. De aceea, într-o anumită măsură orice depresie are o latură spirituală. Pentru că este mâna lui Dumnezeu acolo la lucru, care reașează credințe în interiorul tău. Depresia aduce ispita de a păcătui. De aceea trebuie să fii alert. În momentul în care treci prin depresie, vrei să te concentrezi asupra ta, nu te interesează de nepoții tăi, de copiii tăi, te gândești doar la tine, ești dezgustat de tine, îți tot reproșezi cu privire la anumite lucruri... Unii devin chiar agresivi cu privire la persoana lor, iar alții, în contrast, se promovează pe sine. Trebuie să trăim prin credință și nu bazându-ne pe emoții. În depresie, nu trebuie să trăiești pe baza a ceea ce simți că spune Dumnezeu, ci pe baza încrederii în ceea ce spune Dumnezeu. Bazează-te pe ceea ce spune Dumnezeu! Credința, parafrazată în felul acesta, înseamnă să fii sigur de ceea ce nu simți. Dacă parafrazezi Evrei 11:1, ai spune că credința înseamnă să fii sigur de ceea ce nu simți. De multe ori, cei ajunși în acest punct se plâng de faptul că nu înțeleg nimic din ceea ce face Dumnezeu. Însă a spune că nu înțelegi ce face Dumnezeu nu înseamnă că Dumnezeu nu face nimic. Faptul că tu nu înțelegi nu înseamnă că Dumnezeu nu lucrează. Dumnezeu întotdeauna lucrează. Romani 8:28 - Dumnezeu lucrează toate lucrurile, inclusiv depresia ta, inclusiv încercarea aceea, inclusiv circumstanța aceea, inclusiv boala aceea. Dumnezeu le lucrează în favoarea ta și trebuie să crezi promisiunile Lui, nu minciunile pe care ți le spui tu! Indiferent de încercarea prin care treci acum, experiența vieții prin care treci, nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îl vei vedea pe El, Mântuitorul tău și iubitul sufletului tău.
„Nu pot să iert.” Ce trebuie să faci când nu poți ierta?
Iertarea este supranaturală. Ea este dincolo de capacitățile naturale ale omului căzut și egoist. Ea ne este modelată și explicată de Însuși Dumnezeu. Dacă vrem să înțelegem bine și profund iertarea, trebuie mai întâi de toate să înțelegem iertarea lui Dumnezeu. Învață să comunici cât poți de clar și sincer, fără a te simți jignit imediat de orice element mărunt și nu amplifica acțiunile și reacțiile celor din jur, arătând îndurare și fiind recunoscător Domnului pentru suveranitatea, înțelepciunea și răbdarea pe care ți-o arată ție. Dacă ai un conflict, acela e planul lui Dumnezeu, să treci prin conflictul acela. Dacă trebuie să înveți ce este iertarea, dacă ai o inimă care e gata tot timpul să se răzbune, e planul lui Dumnezeu care tot timpul vrea să te smerească și să depinzi de harul Lui, să depinzi de El, să fii asemenea lui Isus. Fără El nu poți să fii ca Isus. Privește lucrurile acestea ca suveranitatea lui Dumnezeu. El este înțelept și vrea să te facă să depinzi de El, să înveți ce înseamnă să trăiești o viață modelată de harul Lui și de bunătatea Lui.