Alegerea necondiționată
Misterul
Care este miezul misterului din Romani 11:25-36? Israel a experimentat o împietrire până când numărul deplin al neamurilor va intra, și astfel tot Israelul va fi mântuit. Dar care este miezul acestui mister? Se pare că pe deoparte este împietrirea lui Israel, despre care Pavel pare că spune că este parțială (o parte) și temporară (până când numărul neamurilor va fi împlinit), iar pe de altă parte mântuirea lui.
Rămășița lui Israel și altoirea neamurilor (partea a II-a)
În contrast cu Israelul, care nu a obținut ce căuta, Israelul spiritual, parte a Israelului fizic, a fost îndreptățit, a primit neprihănirea. Aici Pavel rupe această entitate a Israelului în două și ne prezintă rămășița și pe ceilalți din Israel (care nu au obținut ce au căutat și au fost împietriți). Deci nu numai că nu au găsit ce au căutat și toate căutările lor au fost degeaba, dar Pavel adaugă că au și fost împietriți. Dumnezeu confirmă nepăsarea spirituală prin care oamenii sunt închiși în Adam prin însușirea păcatului lor. Iar acest lucru este în contrast cu ceilalți, cu cealaltă parte din Israel, care au obținut ceea ce n-au căutat, adică neprihănirea lui Cristos prin credință. Israelul spiritual nu se poate lăuda că ar avea vreo vrednicie sau merit în acest fapt. Respingerea Israelului de către Dumnezeu nu a fost ultimul cuvânt. El a adus respingerea respectivă pentru a-Și duce mai departe planul în istoria răscumpărării. Planul este de a aduce mântuire tuturor neamurilor, însă și de a-l face pe Israel să beneficieze din asta.
Isus rezolvă limitările legii mozaice
Preoția levitică nu poate oferi iertarea păcatelor și nici acces în prezența lui Dumnezeu, poziție pierdută odată cu căderea lui Adam. Prin Hristos, tocmai acest acces în prezența lui Dumnezeu ne este asigurat, este redat omului. Tot ceea ce a putut face preoția levitică a fost să pregătească calea pentru o preoție mai bună.
Dragostea precede jertfa
Când nu înțelegi cu adevărat ispășirea, ai cele mai mari șanse să nu înțelegi deloc sau prea puțin ce înseamnă Evanghelia. [...] Dacă jertfa lui Isus nu a fost eficientă în momentul consumării ei, atunci înseamnă că nici Noul Legământ nu este în vigoare și nici Legea Mozaică de fapt nu a fost împlinită. Dacă Legea a fost împlinită, iar astăzi trăim sub un Nou Legământ, atunci înseamnă că El i-a desăvârșit pe cei care erau puși deoparte în momentul ispășirii. [...] Noi suntem iubiți pentru că așa a ales El. Și pentru că eram iubiții Lui, Isus a plătit pentru noi. El ne-a iubit înainte să trimită pe Isus. Iubirea precede jertfa. Când te gândești la aspectul acesta, e colosal. Noi eram aleșii lui Dumnezeu, dar eram răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu; și cu toate acestea Dumnezeu ne iubea. Și nu ne iubește în niciun mod diferit astăzi față de cum ne iubea atunci. Pentru că dacă ne-ar iubi diferit astăzi față de cum ne iubea atunci, înseamnă că Dumnezeu se schimbă – iar Dumnezeu e neschimbabil. Ce s-a transformat este relația dintre El și noi. Asta a suferit o schimbare. Nu a suferit o schimbare Dumnezeu în modul în care iubește. Dacă spui asta, dragostea este un atribut al lui Dumnezeu – înseamnă că Dumnezeu este schimbabil. De aceea este important să centrăm toată teologia noastră în Dumnezeu, în atributele lui Dumnezeu, în cum este Dumnezeu. Deși noi eram cu toții răzvrătiți, Dumnezeu ne iubea. Fundamentul dragostei lui Dumnezeu este alegerea Lui. Este hotărârea Lui de a te iubi – și asta înseamnă har. Eu nu am făcut absolut nimic pentru ca Dumnezeu să mă iubească. Fundamentul dragostei lui Dumnezeu este alegerea Lui. Dacă te îndoiești de dragostea lui Dumnezeu, crede că Isus S-a adus ca jertfă ca să te împace cu Dumnezeu și să-ți aducă iertare pentru păcatele tale. Astăzi pocăiește-te și crede în Evanghelie.