Neprihănirea dată de Dumnezeu prin credință fără faptele legii

Dumnezeu a creat lumea în șase zile. Tot ceea ce El a proiectat și a creat a fost terminat. El a încheiat lucrarea creației, iar Scriptura spune că în a șaptea zi El s-a odihnit de toate lucrările pe care le-a făcut. Totuși, omul a păcătuit și a căzut, iar un blestem a fost pus pe întreaga creație. Dumnezeu s-a întors la lucru. Până când Isus a venit, Tatăl a lucrat pentru a pregăti lucrarea de răscumpărare, iar Isus a venit să împlinească lucrarea de răscumpărare pe care Tatăl i-a dat-o. Când poporul Israel a ajuns la muntele Sinai, națiunea a primit Legea. În Lege, li se poruncea să nu facă nicio lucrare și să se odihnească după șase zile de muncă, iar pentru prima dată această odihnă a fost numită „Sabat”. În acea zi, niciun israelit, nici servitorii lor, nici vreun animal de povară nu trebuiau să facă vreo lucrare de vreun fel. Deci, de vineri după apus până sâmbăta la apus, era odihna de Sabat. Oricine încălca această zi de odihnă, acest Sabat, urma să fie executat. Această odihnă trebuia să sărbătorească răscumpărarea lor din țara Egiptului și să anticipeze restaurarea lor în țara pe care Dumnezeu le-o promisese. Aceste două teme legate de Sabat se defășoară în întreg Vechiul Testament. Dumnezeu își răscumpără poporul și îl aduce la odihnă; Dumnezeu își restaurează creația Sa de sub blestem. Așadar, Dumnezeu a lucrat timp de șase zile, apoi s-a odihnit. S-a odihnit nu pentru că era obosit sau pentru că avea nevoie din punct de vedere fizic de o zi liberă; El s-a odihnit pentru că lucrarea era terminată. În Legea Mozaică, Israel a primit o zi de odihnă, și totuși ei se odihneau la fiecare șapte zile. Lucrarea lor nu era niciodată terminată. Această odihnă era de asemena legată de intrarea lor în țara promisă, și totuși Israelul de multe ori a încălcat această odihnă, au profanat Sabatul prin idolatrie, nu au ținut Sabatul oprindu-se de la muncă și nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ceea ce a adus consecințe. Isus a venit, făcând lucrarea pe care Tatăl i-a dat-o să o facă. El făcea lucrarea de răscumpărare și lucrarea de restaurare. El făcea lucrarea de mântuirea a poporului lui Dumnezeu, iar prin acele miracole pe care le făcea El a început lucrarea de scoatere de sub blestem. Isus a mers la cruce, iar moartea Lui acolo a încheiat lucrarea de răscumpărare. Ultimele Sale cuvinte au fost: „S-a isprăvit!” Lucrarea de răscumpărare pe care Dumnezeu i-a dat-o fusese împlinită, fusese încheiată, iar prin înviere Isus într-un fel a intrat în această odihnă, pentru că lucrarea fusese încheiată. Și totuși cartea Evrei ne spune că rămâne o odihnă de Sabat pentru poporul lui Isus. Care este această odihnă? Autorul cărții Evrei vorbește despre ea. Cum arată viața ta de creștin? Este marcată de o stare de calm, de încredere în Hristos? Ai o credință statornică în Hristos, care te face să te uiți cu speranță înspre cer? Sau este marcată de o stare de lucrare constantă, de alergare constantă, fără să ajungă nicăieri? Este viața ta de creștin în acest fel: „Am crezut ca să pot intra în această odihnă, dar acum, ca Dumnezeu să fie mulțumit cu mine, trebuie să fac toate aceste lucruri?” Autorul vrea să ne încurajeze să ne schimbăm modul în care ne gândim la această odihnă în care am intrat.