Biserica
Separarea și întristarea, calea neobișnuită către relații autentice și pocăință adevărată
Creștinismul secolului XXI de foarte multe ori nu are parte de înviorare pentru că nu se raportează într-un mod corect acestor conflicte și neînțelegeri. Iacov zice că aceste neînțelegeri vin din dorințele noastre egoiste, din dorințele noastre rele, din dorințele noastre mincinoase. Noi le credem și ajungem la conflicte. Dar conflictele astea au menirea să ne arate lucrurile de care trebui să ne pocăim.
Manifestarea dragostei, semnul nașterii din nou
Dragostea lui Dumnezeu a venit în inimile noastre prin Duhul care ne-a fost dat. Adică noi putem iubi, noi putem crede în Dumnezeu, ne putem iubi unii pe alții pentru că Duhul lui Dumnezeu locuiește în inimile noastre. Și acest Duh e garanția pe care Dumnezeu a pus-o în inimile noastre că suntem copii ai lui Dumnezeu. Este acest Duh care ne face să strigăm „Tată!”, este acest Duh al înfierii, acest Duh care ne plasează în familia credinței, acest Duh care ne îndeamnă la a ne maturiza în dragostea noastră pentru aproapele și în a crede în Fiul lui Dumnezeu.
Seria „Calea neobișnuită către maturitate”
Dragilor, ce ne povestește Pavel aici este că puterea vine prin slăbiciune, viața vine prin moarte, mângâierea prin durere, mântuirea prin întristare caracterizată de pocăință autentică. Dragilor, să nu uităm că aventura noastră către maturitate este atipică!
Desfătarea deplină într-o lume a plăcerilor
Când Isus vorbește despre negare de sine, nu vorbește despre ea ca despre un capăt de drum, ci ca un început de drum cu El. Despre o nouă identitate cu dorințe noi. Suferința te învață cu adevărat să ce înseamnă plăcerea și bucuria și desfătarea, în viață și în Dumnezeu. Și Isus, ca Unul care a suferit - și a suferit așa cum nu am suferit niciunul dintre noi - a înțeles foarte bine aspectul acesta al desfătării în Domnul și al plăcerii în lucrurile care sunt cu adevărat valoroase, importante și după voia lui Dumnezeu. Pentru că Isus știe lucrul acesta, El poate să te învețe și pe tine. El este Maiestrul. El poate să te învețe cum să te negi pe tine însuți, cum să te lepezi de tine însuți, dar în timp ce faci lucrul ăsta să te bucuri de noua identitate pe care o ai, de noile dorințe pe care El le pune viața ta. Noi nu înțelegem cum să ne bucurăm de viață pentru că nu știm cine este Isus și pentru că nu Îl cunoaștem pe Dumnezeu. În momentul în care Îl cunoști pe Dumnezeu și devii o făptură nouă, ți se schimbă credința și dorințele inimii. Atunci vei ști cum să te bucuri de viață. Omul nu poate să înțeleagă viața și nu are cum să se bucure de viață fără a fi convertit și fără a avea o relație cu Isus.
Sfințirea garantată într-o lume a sinelui
Doar Duhul lui Dumnezeu este Cel care poate să-ți dea putere și capacitate de a trăi viața spirituală așa cum vrea Dumnezeu. Dacă ai Duhul lui Dumnezeu, ai tot ce îți trebuie. De ce? Pentru că Duhul lui Dumnezeu este în acest angajament, în această dedicare față de Cuvântul lui Dumnezeu. Este un angajament pe care l-a făcut în Trinitate de a lua acest Cuvânt de pe înseși buzele lui Dumnezeu și de a-L folosi în viața oamenilor - în viața necredincioșilor să-i aducă la viață, iar în viața credincioșilor să-i ducă la sfințire, să-i facă după chipul lui Isus. Duhul lui Dumnezeu este dedicat acestui Cuvânt.
Ce se întâmplă când o biserică tolerează păcatul?
„Comunitatea Noului Legământ are la fel de multe probleme precum comunitatea Vechiului Legământ. E clar că Israelul a avut multe probleme, dar și comunitatea Noului Legământ are probleme. Oamenii nu citesc cu atenție Noul Testament și trăiesc idealist, așteptând ca bisericile să fie perfecte, ca liderii să fie desăvârșiți, dar nu au fost niciodată. De la început, lucrurile nu au stat așa. Ba mai mult, dacă te uiți la biserica din Corint, nu ți-ai fi dorit să fii în această biserică. Este o biserică cu adevărat dramatică, tristă, o pictură întunecată a Noului Testament. Din păcate, se regăsesc foarte multe dintre problemele acestei biserici în biserica modernă de astăzi. Pavel ne arată ce se întâmplă cu o biserică ce tolerează păcatul.” (Nicu Sotir)