Adevărata Evanghelie
Efectele sau binecuvântările adevăratei Evanghelii
Astăzi, pentru că Îl cunoaștem pe Hristos, să ne bucurăm de libertatea pe care o avem în Duhul lui Dumneezeu. Să nu ne întoarcem la Lege, pentru că Legea ne va robi, ne va stăpâni, ne va subjuga. Să ne bucurăm că suntem parte a adevăratului popor al lui Dumnezeu, nu unul fizic, care în permanență eșua, ci parte a celui spiritual, care crește, prin har. Să ne bucurăm că suntem fii, moștenitori, că nu mai trăim precum sclavii, ci că suntem declarați liberi. Și astăzi, pentru că Îl cunoaștem pe Hristos, să nu ne mai întoarcem la principiile începătoare ale lumii, la basme, la lege, la orice care ne îndepărtează de crucea lui Hristos.
Legea și Evanghelia predicată de Pavel
Diferența majoră dintre Lege și Evanghelie este următoarea: Legea spune „Fă așa!” Evanghelia ne spune „Hristos a făcut deja totul!” Legea cere fapte și realizări; Evanghelia cere credință în ceea ce Isus a făcut și a realizat deja. Legea ne arată liste întregi de lucruri pe care trebuie să le facem și ne lasă neajutorați înaintea acestor liste, pe când Evanghelia ne oferă promisiuni și cere să credem. Legea cere putință; Evanghelia cere neputință!
Adevărata Evanghelie de la Dumnezeu în contrast cu invențiile omului
Credem că teologia nu are nimic de-a face cu practica? Ne înșelăm amarnic. Când Biblia vorbește fie despre o deviere teologică, fie despre o negare teologică, le leagă întotdeauna cu experiența sau trăirea. Teologia și relațiile, dogma creștină și viața creștină, teoria și practica sunt inseparabile. Atunci când există o deviere teologică, există și una relațională. Când cineva nu reușește teoretic să pună lucrurile împreună (și vorbim aici despre crezuri și dogme, despre credințe), atunci va avea mari probleme în a-și pune viața împreună. Tu te încrezi și te bazezi pe adevărata Evanghelie? Este Hristos esența tuturor lucrurilor? Înțelegi tu că Moise ne-a condus înspre Isus, într-adevăr, dar ca să trăim doar prin Isus? Atunci când înțelegem că neprihănirea noastră este doar în Hristos, nu vom mai fi păcăliți de un astfel de mesaj.
Anturaje bune vs. anturaje rele
Dragilor, dacă astăzi înțelegem corect Evanghelia, trebuie să înțelegem că niciunul dintre noi nu merită să fie iubit. Asta e divin. Să iubești pe cineva nu pentru că te-a atras s-o faci, ci tocmai pentru că vrei să-i arăți o atitudine pe care ți-a arătat-o și ție Isus. Niciunul dintre noi nu a meritat și nu vom merita să fim iubiți. Asta este frumusețea Evangheliei. Suntem așa de depravați și atât de răi că nu am merita decât condamnare veșnică toți dintre noi – iadul. Și cu toate acestea ni s-a făcut parte și ochii noștri au văzut o dragoste care este de nedescris: dragostea lui Isus. În felul acesta trebuie să iubești pe cei din jurul tău. Dacă astăzi spui că înțelegi Evanghelia și dacă astăzi spui că înțelegi adevărul, atitudinea aceasta trebuie s-o ai pentru cei care sunt în jurul tău. Greșesc ei? Păcătuiesc ei? Foarte mult! La fel cum o faci și tu. Dar tu nu îi iubești pentru că te-atrage ceva din ei să-i iubești și pentru că se poartă cu tine în nu știu ce fel, ci îi iubești pentru că Hristos te-a iubit și în felul acesta arăți că înțelegi Evanghelia. Acesta este cel mai mare secret. [...] Evanghelia este să iubești necondiționat.
Evanghelia regenerează
Dacă vechea creație a venit în ființă la cuvântul lui Dumnezeu, noua creație vine la viață, de asemenea, la cuvântul lui Dumnezeu. În momentul în care Dumnezeu a creat lucrurile, referindu-ne la vechea creație, Biblia ne spune în Geneza că era nimic și că din din nimic a făcut totul și că toate lucrurile s-au făcut la cuvântul lui Dumnezeu. Ce a făcut creația ca să prindă viață? Absolut nimic. Ce face noua creație ca să prindă viață? Absolut nimic. În vechea creație ni se spune că Dumnezeu a spus și a fost. Iar când citim scrierile pauline, înțelegem că totul a fost concret prin El, prin Isus, care este Cuvântul, așa cum spune Ioan în capitolul 1. În noua creație, Cuvântul se oferă pe Sine, iar Duhul Lui este Cel care regenerează (sau naște din nou) tocmai în urma auzirii Cuvântului – Romani capitolul 10. Convertirea, în contextul altor religii, înseamnă o schimbare a minții și apoi, bineînțeles, a alianței. Însă nu asta înseamnă convertirea din punct de vedere biblic. Știu că de foarte multe ori se folosește, când se vorbește despre convertire, chiar în contextul nostru evanghelic, celebrul verb grecesc „metanoia”. Însă convertirea din punct de vedere biblic nu este metanoia. Convertirea din punct de vedere biblic este o transformare interioară autentică, puternică, supranaturală, făcută de Dumnezeu. Chiar dacă nu înțelegi pașii prin care se întâmplă lucrul acesta, nu poți nega efectele. Dacă nu înțelegi cum are loc această convertire, această regenerare, această transformare interioară care este una autentică, nu poți însă nega consecințele, lucrurile pe care le produce în viața ta, efectele pe care le are. Include această transformare autentică și o schimbare a minții? Cu siguranță! Dar nu este doar o schimbare a minții și, de aceea, nu poți să spui că este o schimbare a minții. E mult mai mult decât atât. E mult mai mult decât o transformare rațională sau o transformare mistică sau o transformare la nivelul descoperirii. E mai mult decât atât. Un om care are parte de regenerare, un om care are parte de această convertire, de această transformare, are parte de o lucrare supranaturală puternică, autentică, care se produce în el. Dacă cineva zice: „Eu m-am rugat să-L primesc pe Isus, am ridicat mâna, am hotărât, am mers la biserică”, crezând că lucrul acesta îi asigură viață veșnică, dar fără o transformare a vieții, tuturor acestor oameni le spun că se înșeală. Și aici nu este vorba despre a judeca pe cineva sau a nu judeca; Biblia spune lucrul acesta. În momentul în care un om este regenerat, în momentul în care un om este convertit și există o convertire, o regenerare, o naștere din nou autentică, există niște efecte. Dacă nu vezi efectele nașterii din nou, înseamnă că nu ești născut din nou. Convertirea în Noul Testament, deși implică o schimbare a minții, nu este doar o schimbare a minții, ci o transformare supranaturală a lui Dumnezeu.
Agentul mântuirii
Omul nu are autocapacitatea de a-și vedea păcatul și vinovăția. Iar dacă nu poate să-și vadă păcatul, de ce s-ar pocăi și ar crede în jertfa lui Isus? Sau, dacă nu poate să-și vadă păcatul, cum poate să ajungă să creadă și să se pocăiască? Omul nu își dă jos piedica de la ochi de unul singur. De fapt, realitatea este că el nici nu realizează că are o piedică. El crede că așa e normal. Omul are nevoie de cineva din exterior pentru a o face, iar acel cineva este Duhul lui Dumnezeu. De-abia după aceea vorbim despre pocăință și credință. Dacă nu vezi aceste lucruri, înseamnă că perspectiva ta sau viziunea ta sau înțelegerea ta cu privire la cine este omul este greșită – nu este biblică.
Inima Evangheliei: Ispășirea
Biblic, nu este corect să afirmăm că Isus a murit în locul nostru, în sensul în care eu ar fi trebuit să mor moartea aceea. Pentru că dacă eu aș fi murit nu s-ar fi întâmplat absolut nimic. Nu aș fi fost ispășit. În sensul acesta, Isus nu a murit în locul meu, pentru că dacă eu aș fi fost în locul lui Isus și aș fi murit, aș fi mers tot în iad. Trebuia să moară o singură persoană pentru ca să fie făcută ispășirea - și acea Persoană era Isus. De aceea este frumoasă Cina Domnului, să stai și să meditezi la ce a făcut Isus... El era singurul care putea să fie acolo. El e singurul care e vrednic - niciunul dintre noi nu este vrednic. Dacă există vreo vrednicie în noi, este doar o vrednicie a lui Hristos care ne este imputată. Niciunul dintre noi nu am putea fi vrednici și niciunul dintre noi, dacă am muri, indiferent cât de martiri am muri, nu am putea ispăși pentru păcatul nostru. Ispășirea este eficace pentru că a murit Cine trebuia să moară.