Adevărata Evanghelie
Lupta Apostolului Pavel pentru Evanghelie
Suferința de care avea partea ap. Pavel era cauzată de alipirea sa fără compromis de Evanghelie. Scopul apostolului Pavel era acela de a apăra și întări Evanghelia. A păstra o Evanghelie curată este o chestiune de viață și de moarte. Ap. Pavel nu se bucura de suferință ca scop în sine, ci ca unul care trece prin suferință pentru încurajarea și întărirea fraților, a celor care acum sunt parte a trupului lui Cristos, care este Biserica. Să te bucuri, dar să o faci în suferință!?
Transformați în practica vieții, privind la îndurările lui Dumnezeu
Nu putem ajunge să înțelegem cum să-I dăm trupurile noastre „ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu”, dacă nu înțelegem îndurările lui Dumnezeu.
Împăcați cu Dumnezeu prin Hristos
Oricât de bună părere ar avea cineva despre sine, Cuvântul lui Dumnezeu aduce la lumină ce este adevărat cu privire la inima acelui om. Viața celui născut din nou nu mai este caracterizată de o trăire în păcat ca mod de viață. Nu că el nu mai păcătuiește, ci păcatul nu mai are stăpânire asupra lui, nu îl mai controlează, nu mai datorează nimic păcatului. A fost mutat din acest vechi domeniu în care era rob păcatului și nu i se putea împotrivi, în domeniul harului, a libertății în Hristos, acolo unde domnește legea Duhului de viață și unde domnește neprihănirea. Cei care privesc harul lui Dumnezeu doar ca iertare de păcate fără o viață transformată, propovăduiesc o falsă evanghelie și sunt niște falși convertiți.
Smerindu-ne pentru Evanghelie
A evangheliza nu înseamnă numai să dai informații. Când oamenii primesc Evanghelia și se pocăiesc, de obicei Evanghelia este însoțită sau îmbrăcată de relație, de o relație personală cu persoana respectivă. Trebuie să ne comportăm ca Isus ca să atragem oameni la Isus. Să facem faptele bune ca Dumnezeu să vadă acele fapte bune și să dea glorie lui Dumnezeu. Și apoi, când cred în Evanghelie, că Isus a murit ca să facă ispășire pentru păcatele noastre, Tatăl le va face parte de unitatea noastră din biserică.
Introducere în Epistola către Coloseni și rugăciunea lui Pavel pentru ei
Bucuria vine din această cunoaștere a lui Dumnezeu. Există rod pe care Evanghelia îl produce în viața noastră și este o transformare continuă pe care Evanghelia o produce în noi. Credința din inimă, oricare ar fi ea, se va manifesta în afară în conformitate cu natura ei.
O veste bună pentru un orb
Bartimeu nu a avut nevoie să i se spună cum să-I ceară lui Isus ajutorul. El a avut nevoie să știe doar că Isus este aproape și că îl cheamă la El. Nu a fost nevoie de o „rugăciune a păcătosului” pentru Bartimeu, pentru că el era conștient de condiția lui și știa că Cristos este în stare să-l salveze. Așa că, frați și surori, strigați voi în mod regulat către Dumnezeu pentru harul și mila Sa? Stați voi împreună cu alții care vă vestesc Evanghelia? Și aveți obiceiul să vă predicați vouă înșivă Evanghelia? În viața obișnuită de zi cu zi, vă satisface Evanghelia sufletul? Când treceți prin încercările grele din viață, vă dă speranța Evangheliei lui Cristos putere să le depășiți? În mijlocul bucuriilor din viață, vedeți cum acestea sunt limitate, însă Evanghelia vă duce mai departe?
Avertizare împotriva apostaziei
S-ar putea să știți despre învățătura despre neprihănirea lui Hristos - despre această dreptate care este imputată de Dumnezeu celui păcătos prin ceea ce Hristos a făcut. Dar cel care este cu adevărat matur a pus în practică lucrul acesta, l-a experimentat. S-ar putea ca și în vremurile noastre să fie prin biserici oameni care să spună: „Da, da, eu știu foarte bine despre această doctrină a îndreptățirii prin credință, despre această imputare a dreptății lui Hristos, știu foarte bine lucrurile acestea.” Și autorul spune: „OK. Știi lucrurile acestea intelectual. Dar le-ai experimentat în viața ta? Le-ai pus în practică? Sunt trăite în viața ta?” Pentru că, dacă nu sunt trăite în viața ta, nu ești în niciun fel deosebit sau diferențiat de ceilalți. Ești tot un copil. Nu există maturitate în tine. Maturitatea vine prin experiență, prin trăirea acestor adevăruri. Maturitatea vine prin Isus, prin jertfa Lui, prin Noul Legământ pe care El îl aduce - și Vechiul Testament vorbește despre asta din scoarță-n scoarță; profeții vorbesc foarte mult despre asta în momentul în care introduc Noul Legământ. Renunțați la Vechiul Legământ și mergeți spre Noul Legământ.
Epistola către Filipeni – Privire de ansamblu
„Se spune de foarte multe ori că această carte către Filipeni are ca temă bucuria, însă părerea mea este că bucuria izvorăște din alte valori și din alte lucruri despre care apostolul Pavel vorbește. De exemplu, bucuria nu poate să stea împreună cu legalismul, lucru despre care apostolul vorbește în capitolul 3. Bucuria nu poate să stea alături de atitudini de invidie și de spirit de competiție și de căutare doar a foloaselor tale, iar lucrul acesta este abordat în toată cartea și cred că este una din temele principale ale cărții. Se găsește lucrul aceasta în capitolul 1; apoi în capitolul 2 se vorbește de atitudinea pe care Domnul Isus a avut-o și a fost diferită de aceasta atitudine, după care vorbește spre sfârșitul capitolului 2 despre Timotei și Epafrodit, care de asemenea au dat dovadă de o altfel de atitudine. În capitolul 3 vorbește despre adevărata dreptate care vine din Hristos și pe baza înțelegerii acestui lucru vine și bucuria. Capitolul 4 se încheie cu o trecere în revistă a colaborării în lucrare dintre biserica din Filipi și apostolul Pavel, și se vede izvorând și de acolo bucurie.” (Florin Mereuță, 5 martie 2017)
Isus, superior în umanitatea Lui
„Într-o lume în care viața omului este ieftină și adesea decartată neglijent sau distrusă brutal, autorul cărții Evrei ne aduce aminte că ființele umane sunt coroana creațiunii. Ei au fost făcuți să stăpânească lumea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, lumea a mers anapoda. Mai precis, ființele umane s-au rătăcit de la această chemare. Trebuiau să conducă lumea, să stăpânească peste îngeri, însă păcatul și moartea au intervenit. Lumea nu este însemnată prin pace, ordine și armonie, ci prin haos și rău imens. Soluția pentru acest rău care a izbucnit în lume vine de la un singur Om. De vreme ce Isus Hristos a gustat moartea pentru toți, prin moartea Sa El stăpânește acum de la dreapta lui Dumnezeu, arătând că moartea a fost detronată.” (Thomas Schreiner). Dragilor, asta este o veste bună! Cei care se pocăiesc și cred în Isus nu mai mor. Pentru că Isus a murit pentru ei.
De ce nu faci ceea ce trebuie să faci?
Spre deosebire de iudeizatori, Pavel nu se înalță pe sine, ci Îl înalță pe Hristos, crucea Lui fiind motivația vieții și slujirii apostolului. Aceia care sunt dedicați legii se laudă cu ceea ce ei au realizat și cu faptele lor bune - deși nu au ascultat legea. Aceia care se laudă cu crucea își pun toată încrederea în ceea ce Hristos a făcut pentru ei și recunosc că mântuirea este în întregime a Domnului. Crucea este cea care face diferența. De ce este importantă crucea? Pentru că ea introduce o nouă creație. Vechea creație nu mai stăpânește peste cei care au fost eliberați de cruce. Cei care se laudă cu crucea înțeleg că legea nu aduce dreptate. Crucea omoară vechea persoană și introduce o nouă creație. Galateni 2:21 - Faptul că nu mai suntem sub lege, faptul că există o nouă creație, înseamnă că Hristos a murit și a murit având succes - nu a murit degeaba. Blestemul Legii a fost înlăturat atunci când Hristos, pe cruce, a luat asupra Lui blestemul (Galateni 3:13). De aceea, cei care se laudă cu crucea se bucură de această libertate față de elementele lumii și față de Lege (Galateni 4:3-5).
Liber față de Lege
Trebuie să fim atenți! Modul în care citim Biblia este foarte important! Nu citim uitându-ne dinspre Vechiul Testament înspre Noul Testament, ci uitându-ne dinspre Noul Testament, dinspre cruce, uitându-ne înapoi. E important lucrul acesta. Pentru că, dacă o facem invers, nu o să fim în niciun fel deosebiți de credincioșii Vechiului Testament. Și de aceea trăim fără speranță și fără bucurie. Să ne bucurăm de libertatea pe care o avem în Evanghelie. Să nu ne întoarcem în sclavie. Să prețuim aceste adevăruri, să le spunem și altora. Să ne folosim de ele pentru a discerne și pentru a distinge învățătura falsă. Să fim plini de dragoste față de cei care sunt familia noastră spirituală, să fim plini de răbdare, de dragoste în modul în care trăim aceste adevăruri profund eliberatoare.