Romani
Transformați în practica vieții, privind la îndurările lui Dumnezeu
Nu putem ajunge să înțelegem cum să-I dăm trupurile noastre „ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu”, dacă nu înțelegem îndurările lui Dumnezeu.
Pavel și prietenii lui din Roma
După citirea acestui capitol final nu poți să nu te întrebi cum se poate ca Pavel să cunoască așa de bine o comunitate pe care nu a vizitat-o niciodată. [...] Pavel era un îndrăgostit irecuperabil al gloriei lui Dumnezeu, dar și un iubitor de oameni. Iubea oamenii cu pasiune! Oare cum ai putea deveni un așa misionar vizionar și cum ai putea cunoaște toate numele oamenilor dintr-o comunitate pe care nu ai întâlnit-o niciodată fără a avea aceste caracteristici? Dragilor, trebuie să creștem înăuntrul nostru pentru gloria lui Dumnezeu, pentru misiune, pentru frații și surorile noastre din lumea întreagă. Vedeți, acesta este unul dintre motivele pentru care sunt așa de amărât și întristat să văd reacția unor biserici cu privire la misiunea mondială. Și Domnul să ne facă nouă parte de har să avem o atitudine corectă față de misiunea mondială. Avem atât de mulți frați și surori peste tot în lumea asta! Și cât îi iubesc! Unii dintre ei suferă crunt, poate chiar în dimineața aceasta. Alții dintre ei poate chiar au scăpat din niște încercări groaznice. Unii dintre ei vin în staul! E o bucurie incredibilă să te gândești: atât de mulți oameni în lumea aceasta care îl cunosc pe Isus! Cum să nu rezonezi cu inima lui Dumnezeu care bate pentru neamuri?
Frământările misionarului Pavel
Misionarul John Paton spunea despre faptul că în Scoția sunt biblii, toată lumea știa despre Dumnezeu, însă el spune că „Tot timpul dorința inimii mele era să merg într-o zonă în care nimeni nu știe despre Dumnezeu.” Acesta este motivul pentru care a plecat dintr-o lucrare care avea foarte mult rod, în Scoția, și s-a dus într-un trib în care aproape a fost omorât de foarte multe ori. Au ajuns pe insulă și soția lui nu apucase să despacheteze cutiile și a și murit, împreună cu copilul. El a mai stat încă trei ani de zile după aceea, înainte să plece. În acești trei ani de zile, a stat față în față cu moartea de foarte multe ori. Într-una dintre ocazii, s-a dus la șeful tribului, care l-a invitat în coliba lui, însă imediat cum a intrat acesta a scos cuțitul și i l-a pus la gât. Atitudinea lui Paton a fost mereu aceasta: „I-am asigurat că nu mi-era teamă să mor, pentru că, atunci când se va întâmpla, Mântuitorul mă va lua cu El în ceruri și că voi fi mult mai bucuros decât am fost pe pământ. Mi-am ridicat mâinile și ochii către ceruri și m-am rugat cu voce tare către Isus: „Fie mă protejezi, fie mă iei acasă în glorie, așa cum știi Tu mai bine!” Ed Welch spunea că evanghelicilor din zilele noastre le este frică să moară. Care este motivul pentru acest lucru? Probabil că ți-e frică să mori când trăiești în prea mult comfort.
Cristos, argumentul solidarității noastre
Când ai o problemă cu fratele mai slab, de fapt ai o problemă cu Stăpânul lui, cu Dumnezeu. În momentul în care un frate sau o soră nu prea are stilul tău, poate face unele lucruri pe care tu nu le-ai face, dar Biblia nu se pronunță cu privire la asta, însă tu ai o problemă cu acest lucru, de fapt ai o problemă în cele din urmă cu Stăpânul. Atunci când vorbim despre relația între cei credincioși, vorbim despre relația cu Cel căruia ei îi aparțin - și Acesta este Dumnezeu.
Vocea escatologiei (vremurilor din urmă) ne învață cum să trăim
Vremurile ne prezintă un Dumnezeu suveran care a planificat totul după bunul Lui plac și care mai apoi a împlinit totul. Noi ca oameni trebuie să vedem suveranitatea și providența lui Dumnezeu și să acționăm ca atare. Uneori pare că, dacă mai planificăm puțin, în istețimea noastră, poate ne-am descurca și fără Dumnezeu la finalul lumii acesteia. Absolut tot ceea ce noi facem este un har pe care Dumnezeu ni-l face nouă. Noi suntem responsabili să le facem, dar Dumnezeu este cel care ne oferă harul să le facem. Dar faptul că Dumnezeu ne oferă harul să le facem nu înseamnă că nu mai suntem responsabili și că nu trebuie să le mai facem. Ceea ce Dumnezeu face, face că așa vrea El, iar noi suntem dependenți de voința Lui.
Trăsăturile dragostei
Noi putem astăzi, ca și moștenitori ai harului, să iubim, pentru că Hristos a împlinit cerința legii prin moartea Lui. Și, totodată, noi demonstrăm că suntem în iubirea Lui sau că-L iubim prin iubirea pe care o oferim și noi altora la rândul nostru.
Supunerea în fața autorităților civile
Concluzia pe care revelația scrisă a lui Dumnezeu ne-o oferă este că Dumnezeu este Cel care e în spatele tuturor împăraților, tuturor președinților, tuturor celor care sunt în anumite poziții de conducere. Pentru că Dumnezeu este cel care întemeiază, care stabilește autoritățile acestea, în momentul în care nu ne supunem lor, de fapt nu ne supunem lui Dumnezeu. În momentul în care Dumnezeu hotărăște ceva și nu te supui la ceea ce Dumnezeu a hotărât, nu accepți lucrul acela, nu ești pe deplin încredințat în inima ta că Dumnezeu este cel care este în spatele tuturor lucrurilor, indiferent că îți plac sau nu îți plac, te opui lui Dumnezeu. Tu crezi că știi mai bine decât Dumnezeu și că, dacă ar fi fost să pui tu niște președinți sau împărați sau conducători de senat, ai fi făcut-o mai bine decât Dumnezeu. Din moment ce Dumnezeu este cel care stabilește, există însă vreo situație în care este în regulă să nu asculți de autorități? Biblia abordează întrebarea aceasta.
Lumea relațiilor celor credincios
„Toată teologia este practică. Și orice aspect practic, dacă are o natură cu adevărat creștină, este teologic. Evanghelia lui Pavel este profund teologică, dar și eminent de practică. Vestea bună a lui Isus Cristos are menirea de a transforma viața unei persoane. Până când creștinii la nivel personal nu posedă și nu trăiesc teologia, evanghelia nu și-a împlinit misiunea.” (Douglas Moo) Ascultarea noastră este posibilă și ascultarea noastră se va întâmpla pentru că e produsul a ceea ce Dumnezeu a făcut pentru noi. El a produs această ascultare. Faptele noastre bune sunt o împlinire a ceea ce Isus a făcut […]
„Mă lupt cu tot felul de gânduri și imagini sexuale. Există speranță?”
Probabil că cele mai multe predici despre păcatul sexual încep cu diverse statistici, fie din industria pornografiei, fie despre ravagiile pe care aceasta le produce în familii. Trăim într-adevăr într-o cultură care este saturată de pornografie. Știm foarte bine acest lucru și nu este nevoie să auzim niciun fel de statistici. Păcatul sexual nu e ceva nou. Dintotdeauna păcatul sexual a fost prezent în lumea aceasta. El a dominat această lume căzută de la început. Rădăcina principală a pornografiei este mândria, această aroganță. Noi credem că știm mai bine decât Dumnezeu cum să ne facem bine, cum să ne împlinim. Nu ne încredem în Dumnezeu, întindem mâna și luăm. În felul acesta facem noi oridecâteori comitem acest păcat sexual, indiferent care este el: ne mândrim și suntem aroganți și credem că noi știm mai bine decât Dumnezeu cum să ne facem fericiți. Când de fapt adevărul este tocmai invers: El, care este Creatorul, El știe cel mai bine cum poți să fii fericit, cum poți să fii cel mai împlinit în El și trebuie doar să te încrezi în El.
Rezolvarea conflictului cu cei necredincioși
Responsabilitatea noastră în fața oamenilor dificili, în mod special când suntem în situații în care oamenii sunt împotriva noastră, este să răspundem cu binecuvântare în locul unui blestem, pentru că avem ca scop să învingem răul prin bine. Când suntem confruntați cu presiune, opoziție sau persecuție, vrem să răspundem cu har, milă și bunătate. Nu vrem cuvintele sau comportamentul nostru să fie în primul rând pentru a ne apăra pe noi înșine. Vrem ca răspunsurile noastre să reprezinte în primul rând agenda lui Dumnezeu. Asta nu înseamnă că răul nu trebuie să fie confruntat, însă trebuie să confruntăm răul cu adevărul, să ne împotrivim răului prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dar întotdeauna trebuie să păstrăm în minte că nu suntem cetățeni ai acestui pământ. Suntem în primul rând cetățeni ai cerului, așa că lumea aceasta, într-un fel, ne este străină. Trebuie să vorbim pentru Dumnezeu și să ne opunem răului, dar făcând aceasta nu trebuie niciodată să devenim răi sau să facem ce este rău. Atunci când ai unul sau mai mulți necredincioși care sunt împotriva ta, binecuvântează-i. Arată empatie față de ei. Încearcă să trăiești în armonie cu ei. Fii smerit. Fii dispus ca alții să-ți facă rău de dragul lui Cristos. Și când alții se ridică împotriva ta, arată pace. Când te rănesc, nu lovi înapoi. Învinge răul lor prin bine. Fii dispus să aștepți ca Dumnezeu să facă dreptate. Și va veni o zi când El va îndrepta toate lucrurile. Ești dispus să aștepți? Ești dispus să fii un făcător de pace chiar și cu cei necredincioși?
Misterul
Care este miezul misterului din Romani 11:25-36? Israel a experimentat o împietrire până când numărul deplin al neamurilor va intra, și astfel tot Israelul va fi mântuit. Dar care este miezul acestui mister? Se pare că pe deoparte este împietrirea lui Israel, despre care Pavel pare că spune că este parțială (o parte) și temporară (până când numărul neamurilor va fi împlinit), iar pe de altă parte mântuirea lui.
Rămășița lui Israel și altoirea neamurilor (partea a II-a)
În contrast cu Israelul, care nu a obținut ce căuta, Israelul spiritual, parte a Israelului fizic, a fost îndreptățit, a primit neprihănirea. Aici Pavel rupe această entitate a Israelului în două și ne prezintă rămășița și pe ceilalți din Israel (care nu au obținut ce au căutat și au fost împietriți). Deci nu numai că nu au găsit ce au căutat și toate căutările lor au fost degeaba, dar Pavel adaugă că au și fost împietriți. Dumnezeu confirmă nepăsarea spirituală prin care oamenii sunt închiși în Adam prin însușirea păcatului lor. Iar acest lucru este în contrast cu ceilalți, cu cealaltă parte din Israel, care au obținut ceea ce n-au căutat, adică neprihănirea lui Cristos prin credință. Israelul spiritual nu se poate lăuda că ar avea vreo vrednicie sau merit în acest fapt. Respingerea Israelului de către Dumnezeu nu a fost ultimul cuvânt. El a adus respingerea respectivă pentru a-Și duce mai departe planul în istoria răscumpărării. Planul este de a aduce mântuire tuturor neamurilor, însă și de a-l face pe Israel să beneficieze din asta.