Exod

Sabatul era un semn, un semn prin care era deosebit poporul lui Dumnezeu. Oricine încălca Sabatul trebuia să fie pedepsit cu moartea. Legământul acesta fusese făcut cu evreii din vremea lui Moise, nu cu părinții lor sau cu patriarhii (Deuteronom 5:3). Ziua de Sabat nu era doar una de odihnă, ci și una în care trebuiau să sărbătorească eliberarea din robia Egiptului. Circumcizia era inclusă în legea lui Moise, dar nu era semnul legământului mozaic. Ținerea sabatului niciodată nu a fost cerută neamurilor și nicăieri în Biblie nu ne este cineva dintre neamuri prezentat ca fiind condamnat pentru că a încălcat sabatul. Popoarele din jurul Israelului au fost condamnate pentru multe păcate, dar nicăieri în Biblie nu au fost condamnate pentru că nu au ținut sabatul. Dumnezeu s-a odihnit pentru că munca se terminase. Israel trebuia să se odihnească pentru că era o lucrare care trebuia făcută, iar Isus a venit ca să împlinească această lucrare.