Evrei
Isus rezolvă limitările legii mozaice
Preoția levitică nu poate oferi iertarea păcatelor și nici acces în prezența lui Dumnezeu, poziție pierdută odată cu căderea lui Adam. Prin Hristos, tocmai acest acces în prezența lui Dumnezeu ne este asigurat, este redat omului. Tot ceea ce a putut face preoția levitică a fost să pregătească calea pentru o preoție mai bună.
Misteriosul Melhisedec
Mesajul acesta nu-i despre Melhisedec. Melhisedec prefigura pe Hristos. Melhisedec era drept pentru că avea imputată și trecută în dreptul lui o neprihănire - și aceea era neprihănirea lui Isus.
Avertizare împotriva apostaziei (3) – Ce previne apostazia?
Harul lui Dumnezeu este cel care previne apostazia, însă harul lui Dumnezeu lucrează, dacă vreți, prin această sârguință a noastră, a celor care Îl cunoaștem pe El.
Avertizare împotriva apostaziei (2)
Sunt de acord cu D. A. Carson că apostazia este diferită de cădere. Căderea are de obicei în vedere aspectele morale - iar pentru ei mai este cu putință. Și avem cazul curvarului din Corint, de exemplu. A fost o șansă pentru el, iar în 2 Corinteni Pavel vorbește despre el ca fiind reabilitat. A primit harul acesta și s-a pocăit. Aici, în cazul apostaților, nu cred că are în vedere aspectele morale. Apostazia nu are de-a face cu moralitatea, ci are de-a face doar cu doctrina, când un om respinge aspectele doctrinare cu privire la Hristos, cu privire la creștinism - și nu mai există nicio șansă.
Avertizare împotriva apostaziei
S-ar putea să știți despre învățătura despre neprihănirea lui Hristos - despre această dreptate care este imputată de Dumnezeu celui păcătos prin ceea ce Hristos a făcut. Dar cel care este cu adevărat matur a pus în practică lucrul acesta, l-a experimentat. S-ar putea ca și în vremurile noastre să fie prin biserici oameni care să spună: „Da, da, eu știu foarte bine despre această doctrină a îndreptățirii prin credință, despre această imputare a dreptății lui Hristos, știu foarte bine lucrurile acestea.” Și autorul spune: „OK. Știi lucrurile acestea intelectual. Dar le-ai experimentat în viața ta? Le-ai pus în practică? Sunt trăite în viața ta?” Pentru că, dacă nu sunt trăite în viața ta, nu ești în niciun fel deosebit sau diferențiat de ceilalți. Ești tot un copil. Nu există maturitate în tine. Maturitatea vine prin experiență, prin trăirea acestor adevăruri. Maturitatea vine prin Isus, prin jertfa Lui, prin Noul Legământ pe care El îl aduce - și Vechiul Testament vorbește despre asta din scoarță-n scoarță; profeții vorbesc foarte mult despre asta în momentul în care introduc Noul Legământ. Renunțați la Vechiul Legământ și mergeți spre Noul Legământ.
Cristos, Preotul desăvârșit
Omul nu e mântuit prin faptele lui, pentru că el niciodată n-ar putea să se ridice la statutul la care S-a ridicat Isus, nici măcar în umanitatea Lui. De aceea Isus, care este Dumnezeu, a trebuit să vină.
Marele Preot al mărturisirii noastre
Conștientizarea păcatului crește în aceeași măsură cu maturizarea în credință. Doar împietrirea inimii și încăpățânarea te vor orbi în a-ți vedea păcatul. Harul îți va arăta condiția jalnică pe care o ai, de păcătos. Dacă lucrul acesta nu se întâmplă în viața ta, înseamnă că intri foarte rar în prezența Tatălui. Apropierea de tronului harului nu va diminua vederea păcatului din viața ta, ci mai degrabă îl vei vedea mai imens, mai groaznic, mai profund. Dar ce fel de tron este? Al harului! Nu intri în prezența lui Dumnezeu ca să fii condamnat pentru păcatul tău, ci pentru ca să primești har! Va fi un tron de judecată pentru unii, dar aici, pentru cei credincioși, vorbim despre acest tron al harului, de apropierea prin Hristos de Tatăl. E un lucru extraordinar de care avem parte!
Odihna în Hristos prin credință (6)
Dumnezeu a creat lumea în șase zile. Tot ceea ce El a proiectat și a creat a fost terminat. El a încheiat lucrarea creației, iar Scriptura spune că în a șaptea zi El s-a odihnit de toate lucrările pe care le-a făcut. Totuși, omul a păcătuit și a căzut, iar un blestem a fost pus pe întreaga creație. Dumnezeu s-a întors la lucru. Până când Isus a venit, Tatăl a lucrat pentru a pregăti lucrarea de răscumpărare, iar Isus a venit să împlinească lucrarea de răscumpărare pe care Tatăl i-a dat-o. Când poporul Israel a ajuns la muntele Sinai, națiunea a primit Legea. În Lege, li se poruncea să nu facă nicio lucrare și să se odihnească după șase zile de muncă, iar pentru prima dată această odihnă a fost numită „Sabat”. În acea zi, niciun israelit, nici servitorii lor, nici vreun animal de povară nu trebuiau să facă vreo lucrare de vreun fel. Deci, de vineri după apus până sâmbăta la apus, era odihna de Sabat. Oricine încălca această zi de odihnă, acest Sabat, urma să fie executat. Această odihnă trebuia să sărbătorească răscumpărarea lor din țara Egiptului și să anticipeze restaurarea lor în țara pe care Dumnezeu le-o promisese. Aceste două teme legate de Sabat se defășoară în întreg Vechiul Testament. Dumnezeu își răscumpără poporul și îl aduce la odihnă; Dumnezeu își restaurează creația Sa de sub blestem. Așadar, Dumnezeu a lucrat timp de șase zile, apoi s-a odihnit. S-a odihnit nu pentru că era obosit sau pentru că avea nevoie din punct de vedere fizic de o zi liberă; El s-a odihnit pentru că lucrarea era terminată. În Legea Mozaică, Israel a primit o zi de odihnă, și totuși ei se odihneau la fiecare șapte zile. Lucrarea lor nu era niciodată terminată. Această odihnă era de asemena legată de intrarea lor în țara promisă, și totuși Israelul de multe ori a încălcat această odihnă, au profanat Sabatul prin idolatrie, nu au ținut Sabatul oprindu-se de la muncă și nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ceea ce a adus consecințe. Isus a venit, făcând lucrarea pe care Tatăl i-a dat-o să o facă. El făcea lucrarea de răscumpărare și lucrarea de restaurare. El făcea lucrarea de mântuirea a poporului lui Dumnezeu, iar prin acele miracole pe care le făcea El a început lucrarea de scoatere de sub blestem. Isus a mers la cruce, iar moartea Lui acolo a încheiat lucrarea de răscumpărare. Ultimele Sale cuvinte au fost: „S-a isprăvit!” Lucrarea de răscumpărare pe care Dumnezeu i-a dat-o fusese împlinită, fusese încheiată, iar prin înviere Isus într-un fel a intrat în această odihnă, pentru că lucrarea fusese încheiată. Și totuși cartea Evrei ne spune că rămâne o odihnă de Sabat pentru poporul lui Isus. Care este această odihnă? Autorul cărții Evrei vorbește despre ea. Cum arată viața ta de creștin? Este marcată de o stare de calm, de încredere în Hristos? Ai o credință statornică în Hristos, care te face să te uiți cu speranță înspre cer? Sau este marcată de o stare de lucrare constantă, de alergare constantă, fără să ajungă nicăieri? Este viața ta de creștin în acest fel: „Am crezut ca să pot intra în această odihnă, dar acum, ca Dumnezeu să fie mulțumit cu mine, trebuie să fac toate aceste lucruri?” Autorul vrea să ne încurajeze să ne schimbăm modul în care ne gândim la această odihnă în care am intrat.
Odihna de Sabat în Hristos – Tema odihnei în Scriptură
Trebuie să observăm de la început că Dumnezeu nu se odihnește pentru că este obosit. Dumnezeu se odihnește pentru că munca s-a terminat. Odihna a fost în primul rând și în mod principal pentru Dumnezeu - nu pentru Adam și Eva. Această odihnă care apare după 6 zile nu avea de-a face cu ceva fizic. Dumnezeu a făcut acest lucru pentru că munca se încheiase. După acest episod, odihna și sabatul nu mai apar nicăieri în Geneza. Trebuie să observăm de asemenea că nicăieri, nici măcar în Legea Mozaică, odihna lui Dumnezeu nu este numită Sabat. Pe baza Scripturii, putem concluziona că nimănui nu i s-a poruncit să țină sabatul până la Moise. Nu face parte dintr-o lege naturală, scrisă în inimile oamenilor, nici dintr-o lege orală, transmisă din generație în generație. Oamenii știau că a ucide sau a fura sunt păcate, însă nimănui nu i se spusese că a nu ține ziua de sabat ar fi un păcat. Isus a venit să facă lucrarea pe care Dumnezeu i-a dat-o. Când El a sfârșit această lucrare, atunci a început odihna.
Isus, superior lui Moise
Dragilor, la sfârșitul mesajului de astăzi nu pot să nu mă întreb în ce fel ne ațintim noi zilnic privirile la Isus și în ce fel perseverăm noi zilnic. Știți cum se câștigă o bătălie? Prin victorii mici. O bătălie mare se câștigă prin victorii micic. Nu putem să ne propunem lucruri mari fără a fi atenți la detaliile mărunte, cotidiene ale vieților nostre. Trebuie să cerem Domnului har să rămânem conectați la Isus zilnic și să perseverăm în umblarea noastră cu El, să perseverăm în cuvânt. Perseverând în cuvânt, perseverăm în cunoaștere; perseverând în cunoaștere, perseverăm în experiență; perseverând în experiență, suntem mai conectați la Isus. În felul acesta vom umbla la pas cu Duhul, mai maturi și mai încrezători. Doamne ajută!
Isus, superior în umanitatea Lui (II)
Această strânsă legătură dintre Isus și fiii oamenilor (sau dintre Cel ce sfințește și cei sfințiți) e văzută tocmai prin faptul că Acestuia nu-i este rușine de ei. Acum, aspectul acesta nu este singular - în capitolul 11 se spune că „lui Dumnezeu nu-i este rușine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ai Lui”. Lui nu-i este rușine să fie Dumnezeul tău - și tu tot timpul te întrebi: „Oare L-am întristat pe Dumnezeu? Astăzi Dumnezeu nu a zâmbit peste mine!” Lui Dumnezeu nu-i este rușine să fie Dumnezeul tău. Ba mai mult, se laudă cu lucrul acesta. În momentul în care Dumnezeu nu ar mai zâmbi așa mult peste mine și peste viața mea, înseamnă că eu stau înaintea lui Dumnezeu prin propria mea neprihănire - și atunci da, este o problemă, Dumnezeu nu prea mai zâmbește. Dar eu când stau înaintea Lui prin Hristos, Cel care a fost sfințit înainte ca eu să fiu sfințit (adică pus deoparte înainte ca eu să fiu pus deoparte), pentru că El este Cel care a murit și a dus suferința până la capăt, murind - El, Cel drept, pentru cei nedrepți - atunci sunt foarte entuziasmat de lucrul acesta. Și, Doamne, dă-mi har să întorc favoarea aceasta și mie să nu-mi fie rușine de Numele Tău!