Evrei 4
Epuizat? Dumnezeu le poartă de grijă celor extenuați
Dumnezeu S-a apropiat de Ilie printr-un susur blând. Dumnezeu S-a apropiat de noi în persoana lui Isus, a Fiului Său. Ilie ne oferă o lecție importantă de viață. Noi suntem fragili, săraci, avem nevoie constantă de harul lui Dumnezeu. Suntem așa de înclinați să-L pierdem din priviri pe Isus, să interpretăm greșit circumstanțele și scopurile lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în dragoste și în har, Dumnezeu ni L-a dat pe Fiul Său ca să sufere și să îndure epuizare, pentru ca astfel noi să ne putem apropia cu îndrăzneală de El și să fim ajutați fără încetare în uzurile și în extenuările noastre.
Marele Preot al mărturisirii noastre
Conștientizarea păcatului crește în aceeași măsură cu maturizarea în credință. Doar împietrirea inimii și încăpățânarea te vor orbi în a-ți vedea păcatul. Harul îți va arăta condiția jalnică pe care o ai, de păcătos. Dacă lucrul acesta nu se întâmplă în viața ta, înseamnă că intri foarte rar în prezența Tatălui. Apropierea de tronului harului nu va diminua vederea păcatului din viața ta, ci mai degrabă îl vei vedea mai imens, mai groaznic, mai profund. Dar ce fel de tron este? Al harului! Nu intri în prezența lui Dumnezeu ca să fii condamnat pentru păcatul tău, ci pentru ca să primești har! Va fi un tron de judecată pentru unii, dar aici, pentru cei credincioși, vorbim despre acest tron al harului, de apropierea prin Hristos de Tatăl. E un lucru extraordinar de care avem parte!
Odihna în Hristos prin credință (6)
Dumnezeu a creat lumea în șase zile. Tot ceea ce El a proiectat și a creat a fost terminat. El a încheiat lucrarea creației, iar Scriptura spune că în a șaptea zi El s-a odihnit de toate lucrările pe care le-a făcut. Totuși, omul a păcătuit și a căzut, iar un blestem a fost pus pe întreaga creație. Dumnezeu s-a întors la lucru. Până când Isus a venit, Tatăl a lucrat pentru a pregăti lucrarea de răscumpărare, iar Isus a venit să împlinească lucrarea de răscumpărare pe care Tatăl i-a dat-o. Când poporul Israel a ajuns la muntele Sinai, națiunea a primit Legea. În Lege, li se poruncea să nu facă nicio lucrare și să se odihnească după șase zile de muncă, iar pentru prima dată această odihnă a fost numită „Sabat”. În acea zi, niciun israelit, nici servitorii lor, nici vreun animal de povară nu trebuiau să facă vreo lucrare de vreun fel. Deci, de vineri după apus până sâmbăta la apus, era odihna de Sabat. Oricine încălca această zi de odihnă, acest Sabat, urma să fie executat. Această odihnă trebuia să sărbătorească răscumpărarea lor din țara Egiptului și să anticipeze restaurarea lor în țara pe care Dumnezeu le-o promisese. Aceste două teme legate de Sabat se defășoară în întreg Vechiul Testament. Dumnezeu își răscumpără poporul și îl aduce la odihnă; Dumnezeu își restaurează creația Sa de sub blestem. Așadar, Dumnezeu a lucrat timp de șase zile, apoi s-a odihnit. S-a odihnit nu pentru că era obosit sau pentru că avea nevoie din punct de vedere fizic de o zi liberă; El s-a odihnit pentru că lucrarea era terminată. În Legea Mozaică, Israel a primit o zi de odihnă, și totuși ei se odihneau la fiecare șapte zile. Lucrarea lor nu era niciodată terminată. Această odihnă era de asemena legată de intrarea lor în țara promisă, și totuși Israelul de multe ori a încălcat această odihnă, au profanat Sabatul prin idolatrie, nu au ținut Sabatul oprindu-se de la muncă și nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ceea ce a adus consecințe. Isus a venit, făcând lucrarea pe care Tatăl i-a dat-o să o facă. El făcea lucrarea de răscumpărare și lucrarea de restaurare. El făcea lucrarea de mântuirea a poporului lui Dumnezeu, iar prin acele miracole pe care le făcea El a început lucrarea de scoatere de sub blestem. Isus a mers la cruce, iar moartea Lui acolo a încheiat lucrarea de răscumpărare. Ultimele Sale cuvinte au fost: „S-a isprăvit!” Lucrarea de răscumpărare pe care Dumnezeu i-a dat-o fusese împlinită, fusese încheiată, iar prin înviere Isus într-un fel a intrat în această odihnă, pentru că lucrarea fusese încheiată. Și totuși cartea Evrei ne spune că rămâne o odihnă de Sabat pentru poporul lui Isus. Care este această odihnă? Autorul cărții Evrei vorbește despre ea. Cum arată viața ta de creștin? Este marcată de o stare de calm, de încredere în Hristos? Ai o credință statornică în Hristos, care te face să te uiți cu speranță înspre cer? Sau este marcată de o stare de lucrare constantă, de alergare constantă, fără să ajungă nicăieri? Este viața ta de creștin în acest fel: „Am crezut ca să pot intra în această odihnă, dar acum, ca Dumnezeu să fie mulțumit cu mine, trebuie să fac toate aceste lucruri?” Autorul vrea să ne încurajeze să ne schimbăm modul în care ne gândim la această odihnă în care am intrat.
Odihna de Sabat în Hristos – Tema odihnei în Scriptură
Trebuie să observăm de la început că Dumnezeu nu se odihnește pentru că este obosit. Dumnezeu se odihnește pentru că munca s-a terminat. Odihna a fost în primul rând și în mod principal pentru Dumnezeu - nu pentru Adam și Eva. Această odihnă care apare după 6 zile nu avea de-a face cu ceva fizic. Dumnezeu a făcut acest lucru pentru că munca se încheiase. După acest episod, odihna și sabatul nu mai apar nicăieri în Geneza. Trebuie să observăm de asemenea că nicăieri, nici măcar în Legea Mozaică, odihna lui Dumnezeu nu este numită Sabat. Pe baza Scripturii, putem concluziona că nimănui nu i s-a poruncit să țină sabatul până la Moise. Nu face parte dintr-o lege naturală, scrisă în inimile oamenilor, nici dintr-o lege orală, transmisă din generație în generație. Oamenii știau că a ucide sau a fura sunt păcate, însă nimănui nu i se spusese că a nu ține ziua de sabat ar fi un păcat. Isus a venit să facă lucrarea pe care Dumnezeu i-a dat-o. Când El a sfârșit această lucrare, atunci a început odihna.
Cu privirea ațintită la Isus
Încă de la începuturi, viața pentru cei credincioși nu a fost ușoară. Luptele acestora au fost de naturi diferite - uneori din interiorul lor, alteori din exterior. Când vorbim despre aceste lupte exterioare pe care acești credincioși trebuiau să le ducă zilnic, ele veneau de pe două fronturi: atât de la romani, cât și de la frații lor evrei.
Unicitatea morții lui Isus
În momentul în care Isus a venit ca Mare Preot, umbrele s-au dus. Moartea lui Isus a deschis un acces proaspăt către Dumnezeu și a anulat sistemul de jertfe al Vechiului Testament și preoția. Iar când acest lucru s-a întâmplat, când Isus a ratificat Noul Legământ, Vechiul Legământ a fost abolit. În momentul în care Isus vine ca Mare Preot, El nu este doar Mare Preot, ci El este și jertfă.
