1 Ioan 3
Manifestarea dragostei, semnul nașterii din nou
Dragostea lui Dumnezeu a venit în inimile noastre prin Duhul care ne-a fost dat. Adică noi putem iubi, noi putem crede în Dumnezeu, ne putem iubi unii pe alții pentru că Duhul lui Dumnezeu locuiește în inimile noastre. Și acest Duh e garanția pe care Dumnezeu a pus-o în inimile noastre că suntem copii ai lui Dumnezeu. Este acest Duh care ne face să strigăm „Tată!”, este acest Duh al înfierii, acest Duh care ne plasează în familia credinței, acest Duh care ne îndeamnă la a ne maturiza în dragostea noastră pentru aproapele și în a crede în Fiul lui Dumnezeu.
Copii ai lui Dumnezeu sau ai diavolului?
„Lucrările diavolului să știți că sunt în oameni, au de-a face cu oamenii, au de-a face cu un stil de viață omenesc, cu un stil de viață firesc, cu un stil de viață care este în opoziție cu Dumnezeu. Lucrările diavolului nu sunt clădiri, nu sunt lucruri fizice. Au de-a face cu terenul de bătălie care este inima noastră. Sunt autorități și stăpâniri care caută să stăpânească peste oameni. Și noi am fost eliberați de sub aceste autorități și stăpâniri.”
Dragostea pentru Dumnezeu și aproapele
Dragostea lui Dumnezeu pentru noi este cauza, iar dragostea noastră pentru El și pentru aproapele este efectul. Nu omul este cel care L-a determinat pe Dumnezeu să-l iubească. Sensul este întotdeauna dinspre Dumnezeu spre om. Dumnezeu este Cel care inițiază; fără intervenția Lui este întuneric beznă. Universul acesta funcționează fără să ne întrebe pe noi. Inima noastră bate, pentru că Dumnezeu este Cel care o face să bată. Sunt atât de multe moduri prin care ne putem arăta dragostea pentru frații și surorile noastre! Dar în primul rând trebuie să avem o inimă transformată și să înțelegem tot mai mult dragostea care ne-a fost arătată de Dumnezeu. Fără o cunoaștere a lui Dumnezeu, nu va putea exista dragoste de frați.