Scopul Legii
Pastor R. K.Problema din biserica din Efes era că îi învățau pe credincioși că sunt sub legea lui Moise. Pavel este clar că Legea nu este pentru neprihănit, pentru cel credincios. Dar include Legea și cele 10 porunci? Pavel spune că el nu este slujitor al celor două table (pe care erau scrise cele 10 porunci), ci al Evangheliei. Când Pavel spune „Legea”, se referă și la cele 10 porunci.
Dacă încercăm să trăim după Lege, ducem o luptă imposibilă. Nu contează dacă ducem lupta aceasta ca necredincioși sau ca și credincioși - dacă încercăm să trăim după Lege, ducem o luptă imposibilă.
Alte resurse
Odihna în Hristos prin credință (6)
Dumnezeu a creat lumea în șase zile. Tot ceea ce El a proiectat și a creat a fost terminat. El a încheiat lucrarea creației, iar Scriptura spune că în a șaptea zi El s-a odihnit de toate lucrările pe care le-a făcut. Totuși, omul a păcătuit și a căzut, iar un blestem a fost pus pe întreaga creație. Dumnezeu s-a întors la lucru. Până când Isus a venit, Tatăl a lucrat pentru a pregăti lucrarea de răscumpărare, iar Isus a venit să împlinească lucrarea de răscumpărare pe care Tatăl i-a dat-o. Când poporul Israel a ajuns la muntele Sinai, națiunea a primit Legea. În Lege, li se poruncea să nu facă nicio lucrare și să se odihnească după șase zile de muncă, iar pentru prima dată această odihnă a fost numită „Sabat”. În acea zi, niciun israelit, nici servitorii lor, nici vreun animal de povară nu trebuiau să facă vreo lucrare de vreun fel. Deci, de vineri după apus până sâmbăta la apus, era odihna de Sabat. Oricine încălca această zi de odihnă, acest Sabat, urma să fie executat. Această odihnă trebuia să sărbătorească răscumpărarea lor din țara Egiptului și să anticipeze restaurarea lor în țara pe care Dumnezeu le-o promisese. Aceste două teme legate de Sabat se defășoară în întreg Vechiul Testament. Dumnezeu își răscumpără poporul și îl aduce la odihnă; Dumnezeu își restaurează creația Sa de sub blestem. Așadar, Dumnezeu a lucrat timp de șase zile, apoi s-a odihnit. S-a odihnit nu pentru că era obosit sau pentru că avea nevoie din punct de vedere fizic de o zi liberă; El s-a odihnit pentru că lucrarea era terminată. În Legea Mozaică, Israel a primit o zi de odihnă, și totuși ei se odihneau la fiecare șapte zile. Lucrarea lor nu era niciodată terminată. Această odihnă era de asemena legată de intrarea lor în țara promisă, și totuși Israelul de multe ori a încălcat această odihnă, au profanat Sabatul prin idolatrie, nu au ținut Sabatul oprindu-se de la muncă și nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ceea ce a adus consecințe. Isus a venit, făcând lucrarea pe care Tatăl i-a dat-o să o facă. El făcea lucrarea de răscumpărare și lucrarea de restaurare. El făcea lucrarea de mântuirea a poporului lui Dumnezeu, iar prin acele miracole pe care le făcea El a început lucrarea de scoatere de sub blestem. Isus a mers la cruce, iar moartea Lui acolo a încheiat lucrarea de răscumpărare. Ultimele Sale cuvinte au fost: „S-a isprăvit!” Lucrarea de răscumpărare pe care Dumnezeu i-a dat-o fusese împlinită, fusese încheiată, iar prin înviere Isus într-un fel a intrat în această odihnă, pentru că lucrarea fusese încheiată. Și totuși cartea Evrei ne spune că rămâne o odihnă de Sabat pentru poporul lui Isus. Care este această odihnă? Autorul cărții Evrei vorbește despre ea. Cum arată viața ta de creștin? Este marcată de o stare de calm, de încredere în Hristos? Ai o credință statornică în Hristos, care te face să te uiți cu speranță înspre cer? Sau este marcată de o stare de lucrare constantă, de alergare constantă, fără să ajungă nicăieri? Este viața ta de creștin în acest fel: „Am crezut ca să pot intra în această odihnă, dar acum, ca Dumnezeu să fie mulțumit cu mine, trebuie să fac toate aceste lucruri?” Autorul vrea să ne încurajeze să ne schimbăm modul în care ne gândim la această odihnă în care am intrat.
Creștinul și Legea
Este creștinul obligat să țină Legea? Legea a venit din cauza păcatului. Nimeni nu putea să țină legea. Ea ne indica spre Isus. Isus a împlinit Legea. Legea nu este pentru cei neprihăniți. Legea este pentru cei păcătoși și neascultători. Legea cerea o neprihănire mai mare decât cea a fariseilor și cărturarilor. Legislația, legea nu produce neprihănirea. O viață neprihănită produce un comportament neprihănit. Nu suntem considerați neprihăniți prin ținerea legii. Isus a purtat blestemul legii ca noi să primim Duhul Sfânt prin credință. Legea nu poate face pe nimeni neprihănit. În Hristos avem această neprihănire, pentru că El este cel neprihănit. Legea nu putea da viața, viața fiind nevoia noastră fundamentală. Pentru că am primit Duhul promis, nu mai suntem sub lege.
Odihna de sabat pentru poporul Israel
Sabatul era un semn, un semn prin care era deosebit poporul lui Dumnezeu. Oricine încălca Sabatul trebuia să fie pedepsit cu moartea. Legământul acesta fusese făcut cu evreii din vremea lui Moise, nu cu părinții lor sau cu patriarhii (Deuteronom 5:3). Ziua de Sabat nu era doar una de odihnă, ci și una în care trebuiau să sărbătorească eliberarea din robia Egiptului. Circumcizia era inclusă în legea lui Moise, dar nu era semnul legământului mozaic. Ținerea sabatului niciodată nu a fost cerută neamurilor și nicăieri în Biblie nu ne este cineva dintre neamuri prezentat ca fiind condamnat pentru că a încălcat sabatul. Popoarele din jurul Israelului au fost condamnate pentru multe păcate, dar nicăieri în Biblie nu au fost condamnate pentru că nu au ținut sabatul. Dumnezeu s-a odihnit pentru că munca se terminase. Israel trebuia să se odihnească pentru că era o lucrare care trebuia făcută, iar Isus a venit ca să împlinească această lucrare.
Testați duhurile
Nu ni se spune doar să supunem la test duhurile, ci ni se dau și instrumentele prin care putem să facem aceasta. Cum am putea ști dacă o bancnotă este falsă sau nu dacă nu o comparăm cu originalul? Cum arată acel Duh venit de la Dumnezeu? Care sunt lucrurile pe care el le mărturisește și prin urmare sunt compatibile cu adevărul?
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.
