Salutările unui slujitor recunoscător

Nicu SotirCristos a dat bisericii, a îmbogățit biserica și le-a dat credincioșilor daruri. Iar darurile acestea se întâmplă în contextul bisericii. Niciun credincios nu poate afirma că lui îi lipsesc daruri spirituale.
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
Dumnezeu Își protejează biserica de fracționiști
Liderii creștini sunt doar slujitori. Slujitori ai lui Hristos, nu slujitori ai bisericii. Orice slujire pe care noi ca slujitori o facem, în care un slujitor este implicat, toate sunt făcute cu un singur scop. Există un singur scop. Și scopul acesta este ca Dumnezeu să fie înălțat în toate lucrurile. Acesta este scopul pentru care facem ceea ce facem. El este vrednic, El este singurul vrednic de laudă. Cinci lucruri urmează după Pavel, Apolo și Chifa. Cinci tirani care reprezintă viața umană. Lucruri care ne înrobesc și pe care le vezi în viața prietenilor noștri necredincioși și au fost și în viața noastră. Unele încă mai ne înrobesc. Lumea, viața, moartea, prezentul și viitorul. Oameni care nu vin la Hristos pentru că iubesc lumea prea mult. Oameni care nu vin la Hristos pentru că iubesc viața prea mult. Alții care se tem prea mult de moarte. Alții care nu trăiesc decât prezentul și alții care, din nou, se tem așa de mult de viitor. Dar care e echilibrul? Prin modul în care Pavel transmite lucrurile acestea, el spune: dacă aparțineți cu adevărat lui Hristos, care aparține lui Dumnezeu, atunci voi aparțineți lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care este suveran, stăpân peste aceste tiranii. Trebuie să vedeți lucrurile așa, spune Pavel: - Lumea - este calea către următoarea lume. Noi suntem în vizită aici, suntem trecători. Noi suntem cetățeni ai unei altei țări. Dar lumea aceasta este importantă pentru că e o rampă de lansare pentru lumea viitoare. De aceea autorul epistolei către Evrei spunea că „ni s-a dat o singură viață”, și, spune autorul, ai grijă cum o trăiești că după ea vine moartea și după moarte vine judecata. De aceea lumea în care trăim este importantă. E o rampă de lansare pentru ceea ce contează de fapt cu adevărat. - Viața de acum nu este ceva de care să ne legăm inima. E sfera în care îl slujim pe Dumnezeu și în care anticipăm viața care va veni. - Moartea, cel din urmă inamic, nu poate avea ultimul cuvânt. După cum spune și Pavel, El (Hristos) va birui ultimul dușman (moartea). - Prezentul este locul în care trăiesc și slujesc lui Dumnezeu. Nu mă poate distruge nicicum pentru că Dumnezeu este suveran. - Și nu ne temem de viitor pentru că noi aparținem lui Hristos și Hristos lui Dumnezeu, care controlează viitorul.

Evanghelia, sursa rezolvării oricărei dezbinări
Doar crucea poate schimba un om. Doar crucea îl poate transforma pe un om. Atât. Punct. Vrei să-l ajuți pe un om să se schimbe? Vrei să-l ajuți pe un om să se transforme? Nu contează ce terapie folosești; poți să te gândești la cea mai perfecționată terapie: dacă nu are cruce, mesajul crucii și mesajul evangheliei, omul acela va intra într-o dramă mai mare decât cea de dinainte. Nu contează ce filosofie ai, nu contează la ce școală ai fost, nu contează care sunt argumentele tale umaniste, nu contează pe ce îți bazezi rațiunile. Dacă nu există crucea lui Cristos în conținutul a ceea ce tu spui, nu ai cum să ajuți pe absolut nimeni și nu te poți ajuta pe tine însuți. E degeaba. Doar în evanghelie există putere.

Există o „lege morală a lui Dumnezeu”?
De fiecare dată când citesc un autor care folosește termenul „lege morală”, sunt tentat să spun, „presupun că, prin expresia „lege morală”, te referi la opusul expresiei „lege imorală””. Așa cum înțeleg eu folosirea normală a acestei expresii, opusul termenului moral este imoral. Un act imoral este opusul unui act imoral. O persoană morală este […]







