Promisiunea unei lumini pentru toate neamurile
Nicu Sotir este plantatorul Bisericii Logos București, unde a slujit ca prezbiter între 2015-2021. De asemenea, a slujit ca prezbiter la Biserica M28 București până în 2024. Nicu este autorul cărții Solus Deus. Ordo Salutis în gândirea reformată. Este căsătorit cu Marta și au trei copii minunați.
Alte resurse
Duhul, calea neobișnuită spre schimbare
Noul Testament vorbește în nenumărate rânduri că Legea mozaică nu este pentru credinciosul Noului Legământ. În momentul convertirii, nou nu mai suntem acești copii raportați la Lege, ci noi suntem copii care ne raportăm lui Hristos - o să vedem în mesajul de astăzi - prin Duhul. Dacă vrei să existe transformare în viața ta, pe de-o parte mântuire și apoi de-o parte sfințire, ai nevoie de Duhul lui Dumnezeu. Dumnezeu se descoperă pe Sine ca persoană. Pe Dumnezeu nu-L interesează să ne ofere niște litere de-astea în Noul Legământ pe care să le avem aici să le vedem. Nu, El vrea să ne descopere pe Sine. Persoana Lui ne schimbă, nu ne schimbă niște litere. Cel care transformă, Cel care mântuiește, Cel care schimbă, Cel care maturizează este Hristos, prin Duhul.
Promisiunea unui Rege veșnic
Încă de la început, încă din momentul în care se anunță întruparea lui Isus, vedem că mesajul este acesta: că Dumnezeu va mântui poporul Lui, că Dumnezeu va interveni în destinul veșnic al omului. Oare nu este Dumnezeu drept? Nu este Dumnezeu sfânt? Oare nu ar fi trebuit mesajul să fie mai degrabă unul de condamnare? Pentru că noi ca oameni suntem nevrednici și nu merităm absolut niciun favor din partea lui Dumnezeu. Și mai degrabă mesajul ar fi trebuit să fie că Dumnezeu va pedepsi omul pe care l-a creat, pentru că își întoarce privirile de la El, pentru că se încăpățânează și se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu. Dar mesajul încă de la întruparea Fiului a fost că Dumnezeu își va mântui poporul, că Dumnezeu își va răscumpăra poporul. Acum, Isus desparte omenirea în două. Sunt oameni cărora prin venirea lui Isus le-a fost pecetluită definitiv condamnarea - și soarta lor a fost pecetluită pe de o parte de credința lor, dar într-o anumită măsură de jertfa lui Isus, pentru că jertfa lui Isus a fost eficientă pentru poporul lui Dumnezeu. Matei spune foarte clar că Dumnezeu își va răscumpăra poporul Lui, nu că va mântui lumea la general. O parte din oameni vor fi condamnați pentru totdeauna de jertfa lui Isus, iar o altă parte vor fi răscumpărați în mod miraculos, în mod supranatural. Nu depinzând de credința lor, deși și ei vor crede, ci depinzând de eficacitatea jertfei lui Isus. Dumnezeu eliberează oameni și asta e o veste minunată. Evreii așteptau o eliberare fizică, dar eliberarea aceasta fizică nu se compară în niciun fel cu eliberarea spirituală.
O teologie biblică a promisiunii
Avem un Dumnezeu care este foarte credincios, care ceea ce spune face, și toate promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut se împlinesc și sunt regăsite în Isus, în Cristos. În El, toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „Da”. Geneza 3:15 este o promisiune codificată, care apare într-un blestem, într-o discuție pe care Dumnezeu o poartă cu șarpele. Aceasta nu e o promisiune pe care Dumnezeu o face pentru că a fost luat prin surprindere, că doar omul a știut că va spune „Nu”. Dumnezeu a știut din veșnicie, de dinainte să fie omul, că lucrul acesta se va întâmpla. Pentru că Dumnezeu a planificat și Dumnezeu Și-a promis că va face lucruri înainte ca omul să fie. Efeseni 1 vorbește despre aceasta, că Dumnezeu a hotărât toate lucrurile de dinainte de creație, de dinainte de a fi lucrurile. E un adevăr pe care Scriptura îl afirmă și trebuie să îl credem. Dumnezeu a revelat această taină, ascunsă în vechiul testament, în Noul Legământ. În Noul Legământ, în noua creație, se descifrează și se arată toate aceste taine și mistere.
Isus este Mesia
Evanghelia după Matei este despre această istorie a răscumpărării lui Dumnezeu și cum Isus coboară în ea și cum toate lucrurile au de-a face cu El de la început până la sfârșit. Dacă până la Isus avem o creație veche, în care (bineînțeles) există o progresie a istoriei răscumpărării lui Dumnezeu, din Matei 1:1 începe noua creație. Cine introduce această nouă creație? Isus. Matei vrea să vedem acest paralelism între Geneza și Matei, între vechea creație și noua creație, care este introdusă de Isus. Biblia are rădăcinile ancorate în adevărul istoric. Afirmația aceasta este o afirmație colosală. Noi credem că Scriptura este ancorată în istorie. Dacă nu crezi lucrul acesta e grav, pentru că credința noastră este ancorată în istorie - așa cum credința noastră este ancorată în adevăr. Dacă nu credem lucrul acesta, atunci credința noastră poate să fie zguduită. Istoria aceasta a răscumpărării, a modului în care Dumnezeu oferă credință, nu începe în Vechiul Testament cu Adam (deși nu spun prin asta că Adam nu a fost mântuit sau că Adam nu a avut credință), însă lucrurile încep să vină împreună (și sunt niște începuturi superbe) odată cu Geneza 12, capitol în care Dumnezeu încheie un legământ cu Avraam. Dumnezeu are în vedere încă de la început, în momentul în care îl alege pe Avraam, toate marginile pământului, toate națiunile pământului - lucru care se vede apoi și în Apocalipsa. Promisiunea aceasta pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Avraam are în vedere credința și nu legea. Și dacă vrei să faci parte din această familie a lui Dumnezeu, nu te apuci să te trudești, să fii drept, să fii sfânt înaintea lui Dumnezeu, ci crezi. Crezi că Isus este Sămânța. Crezi că Isus este neprihănirea. Crezi că Isus este Sămânța promisă lui Avraam și este moștenitorul promis lui David. Și în momentul în care crezi, atunci vei deveni și tu parte a acestei familii.
Testați duhurile
Nu ni se spune doar să supunem la test duhurile, ci ni se dau și instrumentele prin care putem să facem aceasta. Cum am putea ști dacă o bancnotă este falsă sau nu dacă nu o comparăm cu originalul? Cum arată acel Duh venit de la Dumnezeu? Care sunt lucrurile pe care el le mărturisește și prin urmare sunt compatibile cu adevărul?
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.