Pe ce te bazezi pentru îndreptățire?
Florin MereuțăUn semn al unei vieți transformate și al faptului că ai înțeles evanghelia este o viață în continuă transformare.
Florin Mereuță a fost prezbiter al Bisericii Logos București în perioada 2015-2021. Este un om pasionat de gloria lui Dumnezeu și gata să slujească pe cei din jur.
Alte resurse
O neprihănire a lui Dumnezeu diferită de cea care vine prin lege
Israel a eșuat în a se bucura și a se desfăta de binecuvântările mântuirii aduse prin Isus - și asta pentru că poporul fizic al lui Dumnezeu a fost prea preocupat cu o neprihănire bazată pe lege în loc să fie atent la Dumnezeul căruia I se închina. Cu alte cuvinte, în loc să urmărească planul lui Dumnezeu și să vadă că Isus este Mesia și că mântuirea escatologică sau mesianică a venit, în loc să vadă că această neprihănire pe care o dă Dumnezeu ca un dar este și pentru ei, au fost prea preocupați de lege. Dar de un aspect concret cu privire la lege: neprihănirea pe care legea o poate oferi. Au fost atât de preocupați de aspectul acesta, încât realmente nu au văzut, nu au sesizat că Isus a venit și că prin Isus Dumnezeu oferă o neprihănire gratuită, diferită de ceea ce puteau obține prin lege. Dacă citești cu atenție Pentateuhul, ceea ce Îl interesează pe Dumnezeu încă de la început este o circumcizie a inimii, o schimbare a inimii, o închinare a inimii. O închinare prin credință. Sabatul a fost dat pentru că evreii trebuiau să vadă lucrul acesta; cel puțin o zi pe săptămână să poată vedea că Dumnezeu este Cel care le poartă de grijă. Și dacă Dumnezeu poate să le poarte de grijă în ce privește mâncarea, în ceea ce privește intrarea în țara promisiunii, în ceea ce privește toate aspectele legate de ei, cu siguranță că poate să le poarte de grijă și de aspectul spiritual - și că adevărata odihnă o pot găsi doar în El. Când omul se uită prea mult la litera legii, are tentația și este ispitit să-și stabilească o neprihănire proprie și devine ignorant față de neprihănirea pe care o oferă Dumnezeu.
Speranța glorificării moștenitorilor
Fraților, nimeni nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu. „Cum, dar nu mă pot eu despărți de dragostea lui Hristos? Acolo zice că nimeni și nimic, dar nu zice că tu nu te poți despărți...” Serios? Absolut nimeni! De ce? Pentru că nu există nicio condamnare pentru cel pe care Duhul lui Dumnezeu îl transformă și în care este evidentă lucrarea Duhului, în care este Fiul lui Dumnezeu și care, mai presus de orice, este moștenitorul lui Dumnezeu, împreună cu Isus, al tuturor lucrurilor. Asta este perspectiva Scripturii cu privire la viața ta și viața mea. Asta înseamnă că săptămâna asta și săptămâna viitoare și luna viitoare și anul viitor ai îndeajuns resurse ca să trăiești împlinit și bucuros în Isus pentru totdeauna. Și când ești dezamăgit de fratele și de sora, și de chestia aia, și de chestia cealaltă, și că nu se predică așa cum vreau eu, și că e prea lung și că mă enervează colegii și că nu-mi găsesc slujba pe care o vreau... Orice lucru care ți-ar trece prin minte, gândește-te la mesajul acesta: că dragostea lui Dumnezeu este suficientă ca să te facă entuziasmat și bucuros și împlinit.
Odihna în Hristos prin credință (6)
Dumnezeu a creat lumea în șase zile. Tot ceea ce El a proiectat și a creat a fost terminat. El a încheiat lucrarea creației, iar Scriptura spune că în a șaptea zi El s-a odihnit de toate lucrările pe care le-a făcut. Totuși, omul a păcătuit și a căzut, iar un blestem a fost pus pe întreaga creație. Dumnezeu s-a întors la lucru. Până când Isus a venit, Tatăl a lucrat pentru a pregăti lucrarea de răscumpărare, iar Isus a venit să împlinească lucrarea de răscumpărare pe care Tatăl i-a dat-o. Când poporul Israel a ajuns la muntele Sinai, națiunea a primit Legea. În Lege, li se poruncea să nu facă nicio lucrare și să se odihnească după șase zile de muncă, iar pentru prima dată această odihnă a fost numită „Sabat”. În acea zi, niciun israelit, nici servitorii lor, nici vreun animal de povară nu trebuiau să facă vreo lucrare de vreun fel. Deci, de vineri după apus până sâmbăta la apus, era odihna de Sabat. Oricine încălca această zi de odihnă, acest Sabat, urma să fie executat. Această odihnă trebuia să sărbătorească răscumpărarea lor din țara Egiptului și să anticipeze restaurarea lor în țara pe care Dumnezeu le-o promisese. Aceste două teme legate de Sabat se defășoară în întreg Vechiul Testament. Dumnezeu își răscumpără poporul și îl aduce la odihnă; Dumnezeu își restaurează creația Sa de sub blestem. Așadar, Dumnezeu a lucrat timp de șase zile, apoi s-a odihnit. S-a odihnit nu pentru că era obosit sau pentru că avea nevoie din punct de vedere fizic de o zi liberă; El s-a odihnit pentru că lucrarea era terminată. În Legea Mozaică, Israel a primit o zi de odihnă, și totuși ei se odihneau la fiecare șapte zile. Lucrarea lor nu era niciodată terminată. Această odihnă era de asemena legată de intrarea lor în țara promisă, și totuși Israelul de multe ori a încălcat această odihnă, au profanat Sabatul prin idolatrie, nu au ținut Sabatul oprindu-se de la muncă și nu L-au ascultat pe Dumnezeu, ceea ce a adus consecințe. Isus a venit, făcând lucrarea pe care Tatăl i-a dat-o să o facă. El făcea lucrarea de răscumpărare și lucrarea de restaurare. El făcea lucrarea de mântuirea a poporului lui Dumnezeu, iar prin acele miracole pe care le făcea El a început lucrarea de scoatere de sub blestem. Isus a mers la cruce, iar moartea Lui acolo a încheiat lucrarea de răscumpărare. Ultimele Sale cuvinte au fost: „S-a isprăvit!” Lucrarea de răscumpărare pe care Dumnezeu i-a dat-o fusese împlinită, fusese încheiată, iar prin înviere Isus într-un fel a intrat în această odihnă, pentru că lucrarea fusese încheiată. Și totuși cartea Evrei ne spune că rămâne o odihnă de Sabat pentru poporul lui Isus. Care este această odihnă? Autorul cărții Evrei vorbește despre ea. Cum arată viața ta de creștin? Este marcată de o stare de calm, de încredere în Hristos? Ai o credință statornică în Hristos, care te face să te uiți cu speranță înspre cer? Sau este marcată de o stare de lucrare constantă, de alergare constantă, fără să ajungă nicăieri? Este viața ta de creștin în acest fel: „Am crezut ca să pot intra în această odihnă, dar acum, ca Dumnezeu să fie mulțumit cu mine, trebuie să fac toate aceste lucruri?” Autorul vrea să ne încurajeze să ne schimbăm modul în care ne gândim la această odihnă în care am intrat.
Singura neprihănire acceptată de Dumnezeu este cea a lui Hristos
„Bucuria și legalismul nu au nimic de-a face. Multe dintre bisericile noastre sunt pline de iudaizatori și noi înșine, de multe ori, ne comportăm ca și cum jertfa Domnului Isus și ceea ce El a făcut nu sunt îndeajuns. Legalistul, prin ceea ce el face și prin felul cum își trăiește viața, crede că va obține cumva o favoare înaintea lui Dumnezeu. [...] Nu există oameni netransformați sau amestec de oameni în această nouă creație a lui Dumnezeu. Toți sunt oameni noi, dreptate lor este suficientă, Îl satisface pe Tatăl, pentru că este dreptatea lui Hristos care le este trecută în cont. Un om este îndreptățit prin credință, fără faptele Legii (Romani 3:28).” (Florin Mereuță, 21 august 2016)
Testați duhurile
Nu ni se spune doar să supunem la test duhurile, ci ni se dau și instrumentele prin care putem să facem aceasta. Cum am putea ști dacă o bancnotă este falsă sau nu dacă nu o comparăm cu originalul? Cum arată acel Duh venit de la Dumnezeu? Care sunt lucrurile pe care el le mărturisește și prin urmare sunt compatibile cu adevărul?
Altruismul: calea neobișnuită către îmbogățirea altora
Noi nu suntem altruiști prin puterile noastre. Nu, dragilor. Tendința noastră, a omului păcătos, este să să strângem pentru noi, să ne gândim la noi, să adunăm pentru noi, nu să ne gândim la ceilalți. Harul lui Dumnezeu este cel care ne face altruiști. Harul pe care Dumnezeu ți-l face nu este o chestie pe care trebuie să ți-o atribui sau pe care s-o valorifici doar pentru tine și să te bucuri doar tu de harul acela. Harul acela este o oportunitate pe care Dumnezeu ți-o dă să faci har altora. Ești tu darnic cu timpul tău, cu energia ta, cu banii tăi? Și nu am întrebat de biserica ta, n-am întrebat de biserica în care tu mergi. Te-am întrebat pe tine, dacă tu ești așa. Calea lui Dumnezeu este o nebunie pentru oameni. Și mă rog ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune nouă tuturor să alegem această cale neobișnuită pe care Isus a mers.