Comunitatea dragostei
Florin MereuțăDragostea lui Dumnezeu găsește plăcere în a se dărui pe sine din abundență către ceilalți. Dragostea lui Dumnezeu nu este egoistă, nu se gândește cum poate să fie El slujit (deși era Domnul), nu se concentrează pe Sine și spre nevoile Sale.
Florin Mereuță a fost prezbiter al Bisericii Logos București în perioada 2015-2021. Este un om pasionat de gloria lui Dumnezeu și gata să slujească pe cei din jur.
Alte resurse
Manifestarea dragostei, semnul nașterii din nou
Dragostea lui Dumnezeu a venit în inimile noastre prin Duhul care ne-a fost dat. Adică noi putem iubi, noi putem crede în Dumnezeu, ne putem iubi unii pe alții pentru că Duhul lui Dumnezeu locuiește în inimile noastre. Și acest Duh e garanția pe care Dumnezeu a pus-o în inimile noastre că suntem copii ai lui Dumnezeu. Este acest Duh care ne face să strigăm „Tată!”, este acest Duh al înfierii, acest Duh care ne plasează în familia credinței, acest Duh care ne îndeamnă la a ne maturiza în dragostea noastră pentru aproapele și în a crede în Fiul lui Dumnezeu.
Relații transformate prin Hristos – partea a II-a
Creștinul este aici străin, călătorind înspre patria cerească. Speranțele noastre nu sunt pentru viața de pe acest pământ ci sunt orientate înspre moștenirea care ne-a fost pregătită în ceruri. Supunerea față de Dumnezeu este baza supunerii față de orice altă autoritate stabilită de Dumnezeu în viața noastră. Demonstrezi că te supui lui Dumnezeu prin faptul că nu te răzvrătești față de locul și statutul de autoritate - supunere în care El te-a pus. Hristos nu a ripostat, nu Și-a cerut drepturile, nu a căutat să-Și facă dreptate singur, nu a răspuns răului cu rău. Domnul Isus nu a făcut toate acestea pentru că a înțeles că Dumnezeu este în ultimă instanță autoritatea supremă și nimic nu se întâmplă în afara acestui cadru. Acest cuvânt, „supunere”, a devenit atât de demodat și atât de ridiculizat. „Ce ne vorbești nouă despre supunere în secolul 21?!” Însă, dragii mei, nu cumva lipsa supunerii față de autoritate a fost cauza căderii primilor oameni? Nu cumva independența și autonomia este ceea ce caracterizează viața celor necredincioși? Principiul care se desprinde este unul foarte dur, dar pe care avem nevoie atât de mare să-l auzim: nesupunerea față de domeniul de autoritate în care Dumnezeu ne-a așezat arată în ultimă instanță nesupunerea noastră față de Dumnezeu. Dacă te răzvrătești împotriva unei autorități pământești, te răzvrătești prin aceasta împotriva autorității cerești.
Dragostea pentru Dumnezeu și aproapele
Dragostea lui Dumnezeu pentru noi este cauza, iar dragostea noastră pentru El și pentru aproapele este efectul. Nu omul este cel care L-a determinat pe Dumnezeu să-l iubească. Sensul este întotdeauna dinspre Dumnezeu spre om. Dumnezeu este Cel care inițiază; fără intervenția Lui este întuneric beznă. Universul acesta funcționează fără să ne întrebe pe noi. Inima noastră bate, pentru că Dumnezeu este Cel care o face să bată. Sunt atât de multe moduri prin care ne putem arăta dragostea pentru frații și surorile noastre! Dar în primul rând trebuie să avem o inimă transformată și să înțelegem tot mai mult dragostea care ne-a fost arătată de Dumnezeu. Fără o cunoaștere a lui Dumnezeu, nu va putea exista dragoste de frați.
Sabatul Credinciosului
Cum ține Sabatul o persoană care crede în Cristos? Este învățătura biblică una conform căreia o zi din șapte trebuie ținută într-un mod diferit față de celelalte șase zile? Sau este învățătura biblică una conform căreia ne odihnim în lucrarea perfectă și completă a lui Cristos?