Depravarea totală

„Isus a murit urmărind un scop precis. Pentru că tot ceea ce Dumnezeu face urmează un scop pe care El îl are și pe care l-a alcătuit în El Însuși. Arminius a spus că: „Dumnezeu a avut un gând și o voință de a face bine rasei umane. Dar nu i-a putut face bine din cauza păcatului. Dreptatea Lui îi stătea în cale. De aceea L-a trimis pe Hristos, pentru a înlătura obstacolul, pentru ca astfel să se îndure.” Această teorie a lui Arminius nu face nimic altceva decât să reducă lucrarea lui Isus la un experiment costisitor care POATE va avea succes. Această teorie conține o condiție în ea. Pentru ca lucrarea lui Isus să aibă succes, omul trebuie să creadă. Serios? Asta înseamnă că acel păcătos Îl umple de faimă și de succes pe Isus. Sunt mulți care s-ar grăbi să afirme că Arminius are dreptate; dar știți ce spune teoria lui cu alte cuvinte: dacă îl primești pe Isus, atunci El a murit pentru tine; dacă nu, atunci nu a murit pentru tine. Fapta păcătosului face posibil succesul lui Isus. Gândiți-vă! Dacă omul nu crede și moare, înseamnă că e clar că Isus nu a plătit pentru el. Dacă nu moare (spiritual) înseamnă că a crezut, înseamnă că Isus a murit pentru el (sună a jertfă limitată, domnule Arminius, precum calviniștii). Dacă spunem: a avut putere, dar lipsa credinței a făcut-o ineficientă… nu spunem de fapt că ea este ineficientă? Să fim serioși! Nu se poate ca cineva să moară, deși Isus a plătit pentru el… Ce putere ar mai avea atunci sângele lui Isus? Cât de diferit sună afirmația lui Pavel din Romani 9: „Mă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“ Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“? Oare nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită? Şi ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere? Şi ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă, incluzându-ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?” John Piper spunea că „Binele nostru vine din faptul că Dumnezeu își iubește gloria în mod infinit.” Dumnezeu nu e ca și cum nu ar avea glorie și caută o glorie. Nu, El e glorios. Și tot ceea ce se întâmplă se întâmplă pentru ceea ce El este deja. Noi nu putem să adăugăm ceva la Dumnezeu, să spunem că Dumnezeu Își ia mai multă glorie acum. Nu. Dumnezeu are toată gloria. Gloria lui Dumnezeu este manifestarea acestei superiorități și desărvârșiri a lui Dumnezeu care este intrinsecă. Isus a căutat tot timpul această glorie a Tatălui.”

Nicu Sotir